Aspecte Tehnologice privind Obtinerea Salamului Victoria

Imagine preview
(9/10 din 3 voturi)

Acest proiect trateaza Aspecte Tehnologice privind Obtinerea Salamului Victoria.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 33 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Industria Alimentara

Cuprins

Argument 3
I Materii prime şi auxiliare
Materii prime
Materii auxiliare 4
4
6
II Descrierea procesului tehnologic 10
Schema tehnologică 10
Descrierea operaţiilor tehnologice de fabricaţie 11
Reţeta de fabricaţie 21
III Condiţii tehnice de calitate 22
Proprietăţi organoleptice 22
Proprietăţi fizico-chimice 22
Defecte de fabricaţie 22
IV Igiena şi norme de protecţia muncii specifice 28
Norme de igienă 28
Norme de protecţia muncii 30
Concluzii 32
Bibliografie 33

Extras din document

Argument

Preparatele din carne constituie completarea de bază a hranei pentru toate categoriile de consumatori, având o valoare nutritivă şi energetică ridicată. Se consumă, în general, ca atare, cu excepţia crenvurştilor care necesită încălzirea, a cârnaţilor care se consumă fripţi şi a sortimentelor cu os. Sortimentul de produse este foarte variat, compoziţia fiind în funcţie de disponibilul de materie primă.

Preparatele tipizate se fabrică conform instrucţiunilor tehnologice ale Ministerului industriei Alimentare. Tipizarea asigură valorificarea superioară a materiei prime, utilizarea substanţelor de adaos şi scurtarea duratei procesului tehnologic, folosind saramură la malaxarea cărnii tocate pentru accelerarea maturării.

Alimentele de origine animală au o deosebită valoare pentru organism şi trebuie să coexiste într-o alimentaţie raţională împreună cu cele de origine vegetală. Alimentele furnizează organismului uman materialul din care se formează şi se reînnoiesc necontenit componentele structurale (rol plastic), energia necesară tuturor proceselor biologice (rol energetic) precum şi o serie de substanţe indispensabile pentru desfăşurarea funcţiilor metabolice (rol catalitic).

Clasificarea preparatelor de carne se face după mai multe criterii:

După procesul tehnologic se deosebesc: preparate sărate, afumături – cu un număr foarte bogat de sortimente, preparate afumate la cald şi pasteurizate, parizer, crenvurşti, preparate afumate la cald, fierte şi apoi afumate la rece (salamuri), preparate crude afumate şi maturate (salam de Sibiu), preparate uscate (pastramă de oaie, babic ghiudem).

După materia primă folosită : preparate din carne de porc, de vită, de oaie, de pasăre, vânat, din subproduse şi preparate în care intră mai multe feluri de carne.

După forma de prezentare: cârnaţi, cârnăciori, salamuri, rulade.

După durata de păstrare : prospături, salamuri semiafumate şi afumături şi preparate de durată.

După destinaţie : preparate dietetice şi preparate de consum obişnuit.

Deoarece după cum am arătat, gama de produse proaspete este foarte variată, mi-am propus să tratez prin tema prezentă, obţinerea salamului Victoria.

CAPITOLUL I

MATERII PRIME

PENTRU OBŢINEREA SALAMULUI VICTORIA

1.1. Materii prime şi auxiliare

În industria produselor din carne se întâlnesc 3 grupe de materii prime şi auxiliare, şi anume:

• materii prime de origine animală;

• materii prime de origine vegetală;

• materii auxiliare.

Natura şi compoziţia chimică a acestor materii şi felul lor de prelucrare şi de conservare conferă produselor finite din carne valoarea lor alimentară.

A. Materii prime de origine animală

Materiile prime de origine animală ce se utilizează la fabricarea produselor din carne sunt: carnea de bovine; carnea de ovine; carnea de porcine; carnea de vânat; slănina crudă de porc; organele şi subprodusele comestibile; carnea de pasăre.

Prin carne se înţelege musculatura striată a cărnii cu toate ţesuturile cu care vine în legătură, adică împreună cu ţesuturile conjuctive: lax, fibros, cartilaginos, adipos, osos precum şi nervi, vase sanguine şi ganglioni limfatici.

Proporţia diferitelor ţesuturi din carne depinde de specie, rasă, vârstă, sex, stare de îngrăşare şi regiunea carcasei.

Din punct de vedere tehnologic, deosebim:

- carne cu os, cuprinzând musculatura cu oasele adeacente şi alte componente structurale specifice;

- carne macră (moale), fără oase, dar cu restul ţesuturilor;

- carne aleasă, adică carne fără tendoane, aponevroze, fascii, cordoane neurovasculare, vase de sânge, ganglioni, grăsime ( cu excepţia ţesutului adipos din musculatură).

Ţesutul muscular reprezintă partea cea mai valoroasă a cărnii, reprezentând 40 – 50 % din masa organismului viu la vertebratele superioare. Muşchii scheletului au forme variate: muşchi lungi sau fuziformi (muşchii membrelor); muşchi largi sau membranoşi (muşchii abdominali); muşchi scurţi (în jurul oaselor scurte); muşchi în formă de evantai; muşchi în formă de pană.

Compoziţia medie a ţesutului muscular provenit de la mamiferele adulte (g/100g) este următoarea:

%

Apă 72 – 75

Substanţe proteice 18 – 22

Lipide 0,5 – 3,50

Substanţe extractive azotate 0,1 – 1,70

Substanţe extractive neazotate 0,7 – 1,35

Substanţe minerale 0,8 – 1,80

Fisiere in arhiva (1):

  • Aspecte Tehnologice privind Obtinerea Salamului Victoria.doc