Bere Fără Alcool

Berea este o băutură alcoolică obţinută din 4 produse naturale: drojdia de bere, malţ, hamei şiapă. Aceasta are aproximativ 5% alcool; aşa-numita bere fără alcool are între 0 şi 0,5% alcool.Temperatura de băut perfectă a berii se află între 6 şi 8 °C.

De obicei energia berii provine din grâne, dar poate să vină şi din energia cartofilor sau a mazării. Se poate spune că şi japoneza Sake se poate încadra în definiţia berii. În Rusia, berea se încadrează oficial la categoria băuturilor non-alcoolice.

erea a apărut acum cca. 6000 de ani. Vine cel mai probabil de la pâine care s-a udat şi a început să fermenteze, de unde a apărut procesul de fermentare.

Această descoperire a avut loc de mai multe ori în istoria omenirii, astfel că nu se poate şti sigur, unde a fermentat la început berea.

Cele mai vechi urme de bere, care provin din anii 3500-2900 î.Hr., au fost decscoperite de curând în Tepe, Mesopotamia (astăzi în Iranulde vest).

Unii cercetători studiind un număr mare de texte antice, cât şi texte târzii au ajuns la concluzia că in antichitate exista o legătură stransă Între coacerea cerealelor şi fabricarea berii. Coacerea cerealelor este până in zilele noastre un moment important în fabricarea berii.

Se pare ca berea era asemănătoare unei grăsimi groase de culoare intunecată, fara să conţină o cantitate mare de alcool, însa foarte hrănitoare. Datorită gustului deosebit, ea ocupa un loc important in dieta oamenilor din acea vreme. Arheologii de la Universitatea Cambridge au interprins un studiu al proceselor de pregătire a berii şi cerealelor in Egiptul antic. Obiectul de studiu a fost găsit in mormintele in care s-au păstrat ramaşiţe de mancare şi bere. Calitatea acestora depinde de zahărul necesar pentru fermentaţie.

In zilele noastre pentru uşurarea procesului seminţele se pun la uscat, astfel incât se obţine malţul. Malţul se fierbe, se strecoară şi se adaugă drojdie. Potrivit reţetei tradiţionale, pentru obţinerea unei drojdii naturale se prepară un aluat din faină de grau, iar aluatul se punea la copt pană când mijlocul se intărea. După care, bucăţile din aluatul copt se puneau intr-un decoct de malţ pentru pregătirea berii.

In toată lumea 20000 de feluri de bere sunt îmbuteliate în 180 de feluri, de la normală, slab alcoolizată, pils, amară, cremă de bere şi bere neagră.

Chinezii au produs berea numită ‘Kui’ cu aproximativ 5000 de ani in urmă. In Mesopotamia, o tabletă de lut veche de 4000 de ani, indică faptul că meseria de berar era una foarte respectată şi că cei mai buni berari erau femei. In vechiul Babilon, femeile berar erau deasemenea si preotese. Zeiţele Siris şi Nimkasi erau patroanele berii, iar unele tipuri de bere erau rezervate exclusiv unor ritualuri divine.

În 2100 î.Hr. Hammurabi, al 6-lea rege al Babilonului, a inclus reglementări privind activitatea tavernelor in marele lui Cod de Legi. Aceste reglementări aveau în vedere distribuţia berii şi erau creeate astfel încat să protejeze consumatorii. Pedeapsa prevăzută pentru vânzarea unei cantităţi mai mici decat cea menţionată era înecul, ce s-a dovedit o metodă eficientă pentru prevenirea repetării infracţiunii.

CAPITOLUL 1

1.1 Notiuni introductive

Berea este o bautura slab alcoolica,nedistilata,obtinuta prin fermentare,cu

ajutorul drojdiei,a unu must fabricat din malt,apa si hamei,maltul putand fi

inlocuit partial cu cereale nemaltificate(porumb,brizura de orez,orez) si eventual,

enzime.

Pe plan mondial exista peste 3000 de tipuri de bere.

In Europa ,cel mai mare producator de bere este Germania.

Primul document istoric ce atesta folosirea berii pe teritoriul ce noi i-l numim Romania ne face cunostiinta cu Iacob Berarul din Cluj.Acest document relateaza existenta berii in Transilvania inca din anul 1366.

Berea, bautura preparata prin fermentare, era cunoscuta, in Babilon cu 5000 de ani i.e.n. De aici, prepararea berii a fost preluata de egipteni.

De la inceput, berea se obtinea din cereale( orz in Mesopotamia), ale caror boabe incoltite favorizau transformarea amidonului in maltoza. Acest produs obtinut, maltul, era sfaramat si apoi presat sub forma unei turte, usor de transportat si conservat. Din turta sfaramitata, prin adaugare de apa si drojdie, sub influenta caldurii, se obtinea berea.

Considerata ca un element al vietii civilizate, berea era bauta curent in Mesopotamia.

In antichitate si chiar in Evul Mediu, la banchete, berea se bea direct din butoiul in care se gasea preparata. Pentru a evita absorbirea reziduului de pe fundul bultoiului, se folosea un tub filtrant.Mai tarziu,berea a fost filtrata si conservata in ulcioare astupate,usor transportabile si depozitate de carciumari.

In Egipt, cu 3000 de ani i.e.n., la fel ca in Mesopotamia, berea era considerate bautura nationala. Exploatarea berariilor era un monopol regal.

In afara de consumul obisnuit berea se folosea la ritualele religioase si in scopuri medicinale. In aceste cazuri se adaugau in bere si diverse parfumuri.

Din Egipt, procesul de obtinere a berii din orz s-a raspandit in tarile din centrul si vestul Europei, devenind in scurt timp bautura favorizata a popoarelor nordice.

Berea bauta de popoarele antice avea un grad alcoolic mai ridicat decat in zilele noastre, obtinandu-se nu numai din orz ci si din grau, secara sau ovaz adesea folosita in amestec.

Fabricarea berii pentru comercializare a inceput in 1200 in Germania.

In 1516 apare legea Germana a Puritatii, emisa de ducele Wilhelm al IV lea al Bavariei. Legea spune clar ca ingredientele berii trebuie sa fie doar apa pura, orzul, hameiul si graul. Imbutelierea berii a inceput in 1605, tot in Germania.

Prima fabrica romaneasca de bere a fost construita la Timisoara in 1718, iar prima fabrica de bere din Bucuresti in 1809.

In zilele noastre, in majoritatea tarilor,industria berii este socotita pe primul loc in industriile agricole de fermantare.

Berea, asa cum este valorificata azi, se poate defini ca o bautura obtinuta prin fermentarea cerealelor germinate, la care se adauga apa, hamei si drojdie.