Calciul

1.Calciul

1.Generalităţi

Substanţele minerale reprezintă componente esenţiale ale organismului care intervin atât în consolidarea structurilor acestuia, cât şi în îndeplinirea unor activităţi fiziologice. Unele dintre ele se găsesc în organism în cantităţi foarte mari iar altele în cantităţi foarte mici.

Calciul este mineralul prezent în cantitatea cea mai mare în corpul omenesc. Contribuie alături de fosfor la menţinerea sănătăţii oaselor şi a dinţilor. Împreună cu magneziul este responsabil de sănătatea sistemului cardiovascular. Organismul cauta permanent rezerve de substanţe bazice (substanţe alcaline) pentru neutralizarea cantităţii mari de acizi, iar aceste rezerve sunt : oasele, dintii şi părul. Calciul se găseşte în oase şi dinţi. De aceea când mâncăm produse acre şi bem sucuri acre, noi permanent consumăm (pierdem ) calciul.

Important este faptul că, “Calciul este regele bioelementelor” Nici un alt element nu are aşa multe funcţii. Probabil din această cauză Dumnezeu a creat calciul ca element al organismului uman.

Calciul favorizează absorbţia fierului, combate insomnia, fortifica oasele, dentiţia şi sistemul nervos. Deficitul de calciu duce la apariţia rahitismului la copii, iar la adulţi produce osteomalacie, osteoporoza şi carii dentare. De asemenea, deficitul de calciu scade şi rezistenţa la stres, favorizează apariţia alergiilor, inflamaţiilor şi a crampelor musculare.

Organismul nostru conţine aproximativ 1200 g de calciu, din care 99% este stocat în oase şi dinţi. Procentul rămas (1%, adică 10 – 12 g) este distribuit peste tot în corp, în fluxul sanguin şi în lichidele din jurul celulelor. Astfel raportat la 100 g de ţesut în muşchi se găsesc 70 g de calciu, în nervi 15 g, în lichidul cefalorahidian 4,5 g, iar în plasmă între 9 şi 10 mg calciu. Concentraţia calciului în sânge este menţinută între 9-11 mg%. Valorile sunt în general mai crescute la bărbaţi decât la femei şi cu tendinţa uşoară de a scădea o dată cu vârsta. Cei mai mulţi dintre oameni sunt conştienţi că este nevoie de calciu pentru oase puternice, dar puţini îşi dau seama că suficient calciu este de asemenea necesar pentru o tensiune sanguină normală, pentru prevenirea cancerului şi chiar pentru sănătatea cardiovasculară. Mărimea ionului de calciu este de aşa natură încât îi permite să intre şi să iasă cu uşurinţă din celulă umană. Când intră în celula el duce după sine un lanţ de elemente nutritive pe care le lasă în celulă şi merge după rata următoare. Seamănă foarte mult cu un cărăuş care duce elemente nutritive în celulă.

Între elementele care intra în organismul nostru, calciul, cantitativ, ocupa locul 5, după carbon, oxigen, hidrogen şi azot. Calciul este considerat “regele bioelementelor” în organismul uman. Dacă este să vorbim de cantitatea lui, în organismul uman se găseşte în medie : 99% în oase, ţesuturi tari, 1% în sânge în celule şi în ţesuturile moi. Calciul practic este “lipiciul uman” care întăreşte întreg organismul.

2.Rolul trofodinamic

Calciul, fosforul şi magneziul servesc la mineralizarea ţesutului osos şi fac parte din compoziţia celulelor. În corpul unui adult se găsesc 1100-1400 grame calciu, 600-900 grame fosfor şi 21-28 grame magneziu (circa 43mg/kg de masa corporală fără grăsimi de rezervă). Mineralele din ţesutul osos fiind reprezentate mai ales prin fosfat de calciu ( 85-87%) sub formă de hidroxiapatit [CA10(PO4)6(OH)2 sau 3(CA3(PO4)2) CA(OH)2], carbonat de calciu (10-12 %) şi în cantităţi mici (1,0 – 1,5 %) fosfat de magneziu, aproape 99 % din conţinutul organismului în calciu, circa 80 % din fosfor şi peste 50 % din cel de magneziu se găsesc în schelet. Mai mult de jumătate din cenuşa acestuia este alcătuită din calciu care se găseşte în cantitate de două ori mai mare decât aceea de fosfor, raportul ponderal (calciu/fosfor) fiind supraunitar atât în schelet (2,15 : 1) cât şi în sânge ( 2,5 -3,0 : 1). Părţile moi ale corpului conţin 5-8 grame de calciu, cea mai mare parte găsindu-se în musculatura striată (circa 15 mg %), însă conţinutul lor în fosfat se ridică la 70-80 grame şi aproape jumătate se află în muşchi (aproximativ 150mg %).

3.Funcţii şi utilizări ale calciului

Principala funcţie a calciului în organism este că împreună cu fosforul să consolideze şi să menţină în stare bună de funcţionare scheletul şi dinţii. Acest lucru se realizează în condiţii optime când raportul dintre cantitatea de calciu şi cea de fosfor este de 2 la 1. Deasemeni calciul nu poate fi absorbit decât în prezenţa unei cantităţi suficiente de vitamina D.

Calciul deţine un rol important în transmiterea impulsurilor nervoase, fiind în tonic al sistemului nervos şi consolidând echilibrul funcţional al acestuia. Astfel contracţia musculară este dependenta de prezenţa calciului, căci fenomenele care cuplează impulsul nervos de contracţia musculară propriu zisa se fac numai prin intermediul ionilor de calciu. Împreună cu magneziul este responsabil de sănătatea sistemului cardiovasculare. Asigurarea bătăile regulate ale inimii şi contribuie la metabolizarea fierului. Împiedica trecerea rapidă a lichidului plasmatic în spaţiul extracelular având efect benefic în procesele inflamatorii. Prin stabilizarea membranelor celulare calciul micşorează amploarea proceselor alergice. Acesta este şi motivul pentru care în cazul unor reacţii alergice (rinite, urticarie, astm bronşic, etc) sunt recomandate doze adecvate de calciu. Stimulează echipamentul enzimatic al organismului şi ajuta tratamentul insomniilor.