Calitatea Mărfurilor Alimentare

Aspecte privind abordarea clasica si moderna a calitatii

Notiunea de CALITATE va reprezenta în permanenta un domeniu de interes major a teoriei si practicii economice.

Literatura de specialitate aferenta acestui domeniu este exhaustiva. În prezent, problemele calitatii reprezinta domenii de studiu de sine statatoare de natura tehnica, economica, juridica, sociologica, estetica, aflate într-un permanent proces de evolutie.

Abordarea economica a calitatii este cea mai interesanta si pertinenta : definitii, caracter, ipostaze, masurare, factori determinanti, realizare si asigurare continua, transformari, efecte, etc.

Definitiile date acestei notiuni sunt în numar mare (peste 100) si evolutia lor reflecta preocuparile constante ale societatii. Calitatea a fost denumita pentru început siguranta în utilizare, aptitudine de utilizare, conformitate cu cerintele, conformitate cu specificatiile.

Ulterior calitatea a însemnat gradul sau masura în care este satisfacuta o nevoie, sau gradul de utilitate sociala  calitatea reprezinta expresia gradului de utilitate sociala a produsului, masura în care prin ansamblul caracteristicilor sale tehnico-functionale, psiho-senzoriale si al parametrilor economici satisface nevoia pentru care a fost creat si respecta restrictiile impuse de interesele generale ale societatii privind eficienta social-economica, protectia mediului natural si social. În 1986 Organizatia Internationala de Standardizare aprecia calitatea ca ansamblul de proprietati si caracteristici ale unui produs sau serviciu care îi confera acestuia aptitudinea de a satisface necesitati exprimate sau implicite.

Într-o alta definitie calitatea ca grad de satisfacere a unor necesitati este aptitudinea unui produs de a dispune de un ansamblu de caracteristici tehnice, sociale, economice si de protectie a mediului care-i confera posibilitatea satisfacerii într-un anumit grad a unor necesitati specificate sau implicite.

În economia moderna unele consideratii asupra calitatii sunt depasite sau continutul lor trebuie adaptat noilor cerinte impuse calitatii care vizeaza o mai puternica orientare catre client. Relatia calitate  client trebuie sa fie reprezentata în definitia calitatii întrucât beneficiarul si nu producatorul hotaraste ce este calitatea. În noul context creat calitatea intrinseca a produsului finit nu este suficienta pentru materializarea obiectivelor organizatiilor. Este nevoie de calitate extinsa sau calitate totala adica satisfacerea nevoilor clientilor în ceeace priveste calitatea produsului sau serviciilor, livrarea cantitatilor cerute la momentul si locul dorit, la un cost cât mai redus pentru client, în conditiile unor relatii cordiale si eficiente cu acesta si ale unui sistem administrativ fara erori, începând cu elaborarea comenzii si pâna la plata facturii. Modalitatea practica de realizare a calitatii totale este revolutionarul Sistem de Management al Calitatii (SMC) sau noua filosofie a afacerilor moderne.

Adoptarea unui SMC este o decizie strategica pentru organizatie. Proiectarea si implementarea unui astfel de sistem se face în functie de necesitati, obiective specifice, produsele si serviciile pe care le furnizeaza, procesele desfasurate, marimea si structura organizatiei. Implementarea unui SMC este un proces dificil care presupune vointa, eforturi importante (financiare), timp. Un aspect deosebit este schimbarea mentalitatii oamenilor fata de calitate, ceea ce impune ca prima masura organizatorica realizarea educatiei în spiritul calitatii la cei care sunt direct implicati în obtinerea ei. Oamenii au tendinta de a percepe calitatea doar ca dimensiune a produsului sau serviciului final, atitudine eronata care demonstreaza o insuficienta cultura a calitatii.

Calitatea este rezultatul tuturor activitatilor care au drept rezultat obtinerea ei deci necunoasterea si nerespectarea principiilor calitatii în fazele intermediare nu se poate concretiza în calitate finala. Functionarea eficienta înseamna activitati corelate. O activitate utilizeaza resurse elemente de intrare si le transforma în elemente de iesire care constituie, în mod direct, elementele de intrare în procesul urmator.

Certificarea SMC demonstreaza ca desfasurarea tuturor proceselor din întreprindere, începând cu studiul pietei si terminând cu urmarirea produselor în timpul utilizarii sau consumului îndeplineste conditiile impuse de standardul sau documentul pe baza caruia s-a realizat certificarea.

Certificarea SMC se face cel mai frecvent pe baza standardelor din familia ISO 9000 care în anul 2000 au fost revizuite si adaptate noilor realitati ale economiei concurentiale. Standardul 9001/2000 stabileste cerintele pentru configurarea SMC.

Standardul promoveaza abordarea de tip proces în dezvoltarea, implementarea si îmbunatatirea eficacitatii SMC, în scopul cresterii satisfactiei clientului prin îndeplinirea cerintelor acestuia.

Având în vedere noua orientare a editiei ISO 9000/ 2000 care se concentreaza preponderent pe realizarea satisfactiei clientilor, certificarea SMC confera partenerilor si certitudinea existentei unui sistem bazat pe cele mai bune relatii de afaceri.