Caracterizarea Fitochimica si Etnobotanica - Tomate si Salvie - Posibilitati de Utilizare in Industria Cosmetica, Farmaceutica si Alimentara

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Caracterizarea Fitochimica si Etnobotanica - Tomate si Salvie - Posibilitati de Utilizare in Industria Cosmetica, Farmaceutica si Alimentara.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 31 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Industria Alimentara

Cuprins

I.TOMATE 4
I.1.Generalitati 4
I.2. Istoricul tomatelor 5
I.3. Gustul tomatelor 6
I.4. Efectele nutritive ale tomatelor 7
I.5. Soiuri de tomate 7
I.6.Compoziţia chimică a tomatelor 9
I.7.Utilizarea tomatelor in industraia cosmetica 11
I.8.Utilizarea tomatelor in industria farmaceutica 12
I.9.Utilizarea tomatelor in industria alimentara 17
II.SALVIA 19
II.1.Generalitati.Salvia officinalis Fam. Labiatae 19
II.2.Ecologie şi zonare 20
II.3.Tehnologia de cultură 21
II.4.Specii de salvii aromatice 21
II.5.Compozitia chimica a salviei 22
II.6.Utilizarea in industria cosmetica 23
II.7.Utilizarea salviei in industria farmaceutica 24
II.8.Utilizarea salviei in industria alimentara 29
III.Bibliografie 31

Extras din document

I.TOMATE

I.1.Generalitati

Rosia (pătlăgica rosie sau mult mai rar tomata), numită stiințific Solanum lycopersicum, este o plantă din familia Solanaceae, apropiată pe linie genetică de următoarele plante, de asemenea originare din "Lumea Nouă", tutun, ardei, cartof, vânătă si physalis alkekengi. Rosia este o plantă nativă a sudului Americii de Nord si nordului Americii de Sud, având un areal natural de extindere din centrul Mexicului pînă în Peru.

Este o plantă perenă, crescută adesea în climate temperate ca o plantă anuală, atingând frecevent între 1 si 3 m înălțime, cu un trunchi mai mult ierbos, care creste de cele mai multe ori, ca orice altă plantă cățărătoare, pe tulpinile altor plante, pe bețe sau garduri.Este cultivată la aproape toate latitudinile, ocupând o suprafață de aproximativ 3 milioane de hectare, adică o treime din terenul consacrat legumelor.

Termenul denumeste, de asemenea, fructul cărnos al plantei, care este una dintre legumele cele mai importante din alimentația umană, consumată în stare proaspătă sau preparată. Ocupă locul doi, după cartof, între legumele utilizate în bucătărie.

Frunzele plantei sunt lungi de 10–25 cm, de formă penat-compusă, având 5–9 frunzulițe, fiecare dintre acestea având până la 8 cm lungime, cu margini serate. Atât trunchiul cât si crenguțele, respectiv frunzele sunt acoperite cu excrescențe asemănătoare părului animalelor. Florile sunt mici, de circa 1–2 cm, galbene, având corola formată din cinci sepale si cinci petale, fiind grupate în inflorescențe de 3 până la 12 flori.

Cuvântul tomată, respectiv toate variantele sale din spaniolă, engleză si alte limbi, este un cuvânt derivat din limba populațiilor mezo-americane Nahua, tomatl. Numele stiințific al plantei, care provine din latină, lycopersicum, semnifică "piersică-lup", conform lyco - lup si persicum - piersic(ă).

Fruct sau legumă?

Din punct de vedere botanic rosia este un fruct, dar din punct de vedere culinar este o legumă.

Tomatele reprezintă una din principalele legume utilizate în alimentatie în stare proaspată şi având cea mai mare pondere în industria conservelor de legume.Fructul este o bacă de culoare verde la început,iar la maturitate roşu,roz,zmeuriu,galben ca lămâia,portocaliu sau chiar alb.Forma fructului este foarte variată şi împreuna cu culoarea constituie un caracter de soi.Se pot întalni fructe de formă sferică,sferic turtită,ovoidă,piriformă etc.Fructul poate fi neted sau increţit,mic,mijlociu,mare sau foarte mare.

Culoarea fructelor de tomate se datorează proporţiei în care se găsesc în fructe pigmenţii caroten şi licopen.Lehmann precizează că pieliţa fructelor nu se colorează în roşu,ci numai în galben sau rămâne incoloră.Din combinarea culorii pulpei cu cea a pieliţei rezultăă culoarea fructelor diferitelor soiuri de tomate.

Fructul este format din epicarp (pieliţa),mezocarp (pulpa),ţesutul placentar şi seminţele.În interiorul fructului se găsesc un număr variabil de compartimente denumite loji.

I.2. Istoricul tomatelor

Aceste fructe mari, cărnoase şi zemoase de la soiuri de valoare, create de minţi iscusite, ajung în prezent la mărimi impresionante, recordul mondial fiind atins în anul 1996, când o roşie a cântărit 3,5 kg (undeva în SUA).

Fisiere in arhiva (1):

  • Caracterizarea Fitochimica si Etnobotanica - Tomate si Salvie - Posibilitati de Utilizare in Industria Cosmetica, Farmaceutica si Alimentara.doc