Centru de colectare lapte de bivoliță

1.GENERALITĂŢI

Dintre produsele alimentare animale, laptele este alimentul cel mai complet şi cel mai uşor asimilat de organism, constituind unul din alimentele de bază in nutriţia omului, mai ales în perioada de creştere, deoarece conţine toate substanţele necesare creşterii şi dezvoltării normale a organismului.

Laptele, din punct de vedere fizico-chimic, este o emulsie de grăsimi într-o soluţie apoasă care conţine şi alte substanţe , cum ar fi :proteine, lactoză, săruri minerale, vitamine.

Lactoza ,spre deosebire de alte zaharuri, rezistă la acţiunea drojdiilor şi prin urmare nu provoacă deranjarea intensă de gaze în aparatul digestiv.

Grăsimea, in afară de rolul ei energetic de bază, contribuie şi la formarea rezervelor de grăsime in organism.

Conţinutul foarte bogat al laptelui în săruri minerale face din acesta şi subprodusele sale un aliment de bază în asigurarea organismului cu elemente minerale, în special cu calciu şi fosfor.

Vitaminele conţinute în proprţii apreciabile ridică, de asemenea, valoarea nutritivă a laptelui şi a subproduselor lactate.

Elementul cel mai răspândit din lapte este apa, procentul de apă este de 87,5%, iar restul îl reprezintă grăsimea ş substanţa uscată.

1.1 .Formarea şi obţinerea laptelui

Laptele se formează in glanda mamară(uger), care este o glandă a pielii, de tip acinos, specializată pentru a secreta laptele.

Producerea laptelui începe de regulă imediat după fătare, iar perioada în care femelele produc lapte se numeşte perioadă de lactaţie. Aceasta durează în medie 10luni la vacă şi bivoliţă şi 6-7 luni la oaie şi capră.

Procesul de secreţie constă în formarea laptelui, din momentul elaborării lui în epiteliul galandelor mamare şi până la apariţia sa în lumenul alveolar. Acest proces este continuu, are loc între două mulsori şi parţial în timpul mulsului, având o durată de 10-12ore.

Procesul de eliminare-evacuare a laptelui este reprezentat de trecerea laptelui secretat din lumenul alveolar în canalele lactice şi în cisterna laptelui, precum şi evacuarea laptelui din uger.

1.2.Factorii care influenţează calitatea şi cantitatea de lapte

1.2.1.Factorii care influenţează capaciatatea productivă

Specia. Cea mai mare cantitate de lapte se obţine de la vaci, bivoliţe, capre şi ovine.

Rasa, linia, familia. Există rase . linii sau familii care produc lapte mai mult şi mai bogat în grăsime şi proteine , în timp ce altele produc lapte mai puţin ş cu o compoziţie diferită, chiar în condiţii asemănătoare.

Individualitatea dă diferenţe chiar în sânul aceleaşi rase, linii sau familii în condiţii identice de hrănire, întreţinere şi îngrijire.

Forma şi dezvoltarea ugerului influenţează capacitatea productivă.

Vârsta. Producţia de lapte este mai mică la primele fătări, creşte până la a 4-a fătare, se menţine apoi crescută la urmăoarele 2-3 fătări şi începe să scadă treptat.

1.2.2 Factorii de mediu care influenţează cantitatea ş calitatea laptelui

Dintre factorii naturali, căldurile mari, ploile şi umezeala au influenţă negativă scăzând astfel producţia de lapte.

Altitudinea de peste 1500 de metri , de asemenea , scade producţia de lapte. Compoziţia sololui are o influenţă indirect, prin calitatea furajelor destinate animalelor producăoare de lapte , pentru mâncare.

Printre factorii artificiali enumerăm:

a) hrănirea, lipsa substanţelor nutritive duce la scăderea cantităţii de lapte(aceste fenomen se întâmpla iarna şi primăvara când substanţele nu au atâtea substanţe hrănitoare ca vara sau toamna). Calitatea furajelor administrate trebuie să fie bună, pentru a evita deprecierea laptelui obţinut.

b) adăparea, joacă un rol important în obţinerea unor producţii mari de lapte, prin asigurarea la timp de apă, precum şi de cantitatea necesară

c) igiena corespunzătoare

d) mulsul influenţează cantitatea şi calitatea compoziţională şi igienică a laptelui. Mulsul la intervale prea mari sau incomplete micşorează producţia de lapte şi procentul de grăsime(îetinirea secreţiei laptelui). Masajul ugerului , executat corect şi cu regularitate, contribuie la creşterea cantităţii de lapte şi sporirea procentului de grăsime

e)mişcarea influenţează favorabil producţa de lapte, pe când stabulaţia prelungită influenţează negativ

f)calificarea şi continuitatea în muncă a mulgătorilor ş respectarea strict a programului de graj

g)repausul mamar şi pregătirea vacilor gestante au o influenţă deosebită asupra producţiei, în timpul gestaţiei conţinutul de grăsime şi proteine creşte

h)starea sănătăţii animalelor îşi pune accentual atât din punct de vedere calitativ, cât ş cantitativ, bolile animalelor producătoare de lapte constituind una din cauzele principale ale nerentabilităţii fermelor. Acestea pot fi: boli de natură infectocontagioasă, tulburări ale tubului digestive, boli ale aparatului reproducător , boli ale ugerului (care provoacă mari scăderi în producţia de lapte cu modificarea compoziţiei normale a acestuia), boli ale pielii.