Cercetare cantitativă - piața vinului în România

Harta viticolă a României

1. CARACTERISTICI GENERALE ALE PIEŢEI VINULUI

1.1 Prezentarea produsului

România este o importantă ţară europeană producătoare de vin, dispunând de un mare trecut istoric si de bogate tradiţii culturale, mare parte din ele nemijlocit legate de această bautură, considerată, pe drept cuvant, o licoare divină. Astăzi, ţara parcurge o perioadă de profunde schimbări, construindu-şi un viitor in consonanţă cu cel al Uniunii Europene si va deveni un membru apreciat al comunităţii internaţionale a vinului ca producător al unor preţuite vinuri de înaltă calitate.

În România, 1,7% din suprafaţa agricolă este cultivată cu viţă de vie, mai exact circa 200.000 de hectare.

Vinul reprezintă 14% din producţia vegetală a României.

Ca urmare a marii lor varietăţi, vinurile au constituit obiectul a numeroase cercetări ştiinţifice in domeniu şi implicit a unor clasificări complexe.

În funcţie de conţinutul lor în zahăr, vinurile pot fi:

▪ seci (până la 4 g/l);

▪ demi-seci (între 4-12 g/l);

▪ demi-dulci (între 12+50 g/l);

▪ dulci (peste 50g/l).

După gradul alcoolic, vinurile se clasifică în:

▪ vinuri de masă (trebuie să aibă tăria alcoolică dobândită de minimum 8,5% în volum);

▪ vinuri de masă superioare (cu tăria alcoolică intre 8,5% şi 9,5 %);

▪ vinuri de calitate superioară (tăria alcoolică dobândită, fără adaos, trebuie să fie de cel puţin 10,5 % în volum).

După denumirea de origine controlată, vinurile pot fi:

▪ vinuri cu denumire de origine controlată – DOC (din struguri cu minimum 180 g zahăr la litru);

▪ vinuri din struguri culeşi la deplină maturitate - DOC-CMD (min. 187g zahăr);

▪ vinuri din struguri culeşi târziu – DOC-CT (min. 220 g zahăr);

▪ vinuri din struguri culeşi la înnobilarea boabelor – DOC-CIB (min. 240 g zahăr).

În funcţie de culoare, vinurile se împart în:

▪ vinuri albe;

▪ vinuri rose;

▪ vinuri roşii;

1.2 Piaţa internaţională a vinului

Piaţa vinului este o piaţă matură afectată puternic de evoluţiile favorabile sau defavorabile determinate de obisnuinţele alimentare si comportamentul de cumpărare al consumatorilor. Chiar daca pieţele dominante (europeană si nord americană) par mai degrabă stabile, tendinţele au o scădere constanta a cererii si o modificare a preferinţelor consumatorilor către vinul de calitate în detrimentul vinului de masă. În ţările tradiţional producătoare şi consumatoare de vin, consumul de vin ordinar se diminueaza rapid, în timp ce consumul vinului de calitate creşte lent. Comportamentul pieţei pare să fie determinat de deviza “să bei mai putin, dar să bei mai bine”.

Deşi vinul este comercializat internaţional,nu există o piaţă internaţionala a vinului în sensul curent al pieţei internaţionale. Aceasta deoarece ţările consumatoare sunt în acelaşi timp producatoare,asigurându-şi aprovizionarea în proporţie de 100%.

Piaţa vinului cuprinde mai multe segmente. Segmentul cel mai important este cel al vinurilor stabilizate care poate fi divizat în mai multe grupe: vinuri de calitate medie către mediocre şi vinuri de calitate superioară supusă unor reglementări şi specificaţii stricte.

Piaţa vinului în general,dar în particular cea europeană,se caracterizează prin excedente structurale. Producţia de vin depăşeste potenţialul de consum naţional şi eventualele cantităţi destinate pieţelor internaţionale.

În final,sistemul de distribuţie a vinului reproduce aceeaşi schemă peste tot in lume, şi anume, el este foarte fragmentat cu un număr foarte mare de detailişti răspandiţi peste tot în teritoriu. Se constată în ultimii ani o evoluţie discretă constând în deplasarea cantităţilor distribuite prin canalele de vânzare en-gross (hoteluri,

restaurante) către canalele de distribuţie en-detail destinate consumatorului intern (lanţuri de supermarket-uri). Acest tip de distribuţie permite ameliorarea

competitivităţii produsului în termen de preţ şi avantajează modelele de consum modern şi comportamentul de cumpărare.

Sectorul vinului se caracterizează printr-o fragmentare extremă a producţiei si comercializării mai ales în ţările europene mari producătoare (Franţa, Italia, Spania). O altă caracteristică a pieţei vinului o constituie ponderea importantă ce o deţin societăţile cooperatiste. Vinul face parte dintr-o piată mai largă, cea a băuturilor alcoolizate, ce cuprinde şi berea şi spirtoasele. Aceste grupuri mari sunt utilizate de pieţele europene, dar şi de cele nord americane ca furnizor de produse şi piaţă finală pentru produsele alcoolizate.Un proces de creştere externă se limiteaza în spaţiul Uniunii Europene, iar cea mai mare parte a acestor operaţiuni au loc între societăţi din aceeaşi ţară. În acest context, cu certitudine sectorul francez al vinurilor este cel mai angajat în acest proces înregistrând opt operaţiuni de fuzionare.

Reglementările internaţionale din domeniul vinului separă vinul în doua categorii: vin de masa si vinuri cu denumire de origine ce prezintă anumite caracteristici calitative stabilite. Factorii naturali de cultivare, solul şi clima combinate cu tehnicile folosite în timpul cultivării şi prelucrării vinului contribuie la caracteristicile calitative ale vinului.

O particularitate aparte a marketing-ului vinului constă în faptul ca puţine alte produse cunosc o disparitate de preţ comparabilă cu cea inregistrată in domeniul viticol. La modul general disparităţile de preţ sunt importante în toate privinţele: între regiunile de producţie, între vinurile roşii şi cele albe, între categoriile de vin etc. În concluzie este deosebit de dificil de facut o apreciere generală a diferenţelor de preţuri existente în sectorul de vin mai ales dacă avem în vedere că anumite “vinuri de calitate” pot atinge niveluri de preţ spectaculoase, în timp ce anumite vinuri de masă nu pot adesea sa găsească o piaţă de desfacere în ciuda preţului relativ redus. Calitatea este un criteriu primordial în politica de marketing a vinului. Separarea vinului “vin de masă” şi “ vin de calitate” exprimă compartimente diferite ale consumatorilor indicând adesea tendinţe divergente în evoluţia consumului. Consumul de vin de masă continuă o tendinţă tradiţionalistă reprezentată de viaţa din mediul rural, în timp ce evoluţiile de pe piaţa vinului de calitate exprimă o ruptură de tendinţele tradiţionaliste. Astfel,în timp ce vinul de masă continuă să reprezinte bautura cotidiană a claselor cu venituri reduse, “vinul ţăranului” şi “ vinul muncitorului”, vinul de calitate este din ce in ce mai mult vinul elitelor, vinul de sărbatoare, vinul de timp liber.