Colorantul Sintetic Roșu 2G

I. INTRODUCERE

Aditivii alimentari au fost folosiţi în prepararea şi păstrarea alimentelor încă din cele mai vechi timpuri. Insa, în ultimul secol, odată cu dezvoltarea fară precedent a industriei alimentare, ei au căpătat un rol primordial în procesarea alimentelor. Datorită cererii foarte mari de produse alimentare prelucrate, a crescut şi cererea de substanţe care să faciliteze prelucrarea materiei prime, conservarea pe o perioada mai mare de timp a produselor alimentare, etc. Din aceasta cauză substanţele naturale, folosite până atunci, au fost înlocuite cu substanţe sintetice, mai uşor de produs şi deci mai ieftine.

Aditivii alimentari, notaţi cu litera E – datorită alinierii la normele Uniunii Europene –sunt conţinuţi în majoritatea produselor alimentare. Utilitatea acestor aditivi alimentari este că ei menţin calitatea şi siguranţa produselor o perioada mai mare de timp, menţin sau imbunătaţesc gustul produselor, asigură controlul acidităţii şi alcalinităţii produselor, menţin consistenţa produselor, de asemenea mai menţin aroma sau culoarea produselor alimentare. În absenţa acestora, populaţia nu ar mai cumpăra cu plăcere foarte multe produse uzuale: băuturi răcoritoare, produse de patiserie şi cofetărie, bomboane de tot felul, gemuri, marmalade, mezeluri, multe preparate culinare realizate in unitaţile de alimentaţie publică.

Oamenii de ştiinţă afirmă că, în cantitaţi mici , consumul lor nu constituie un pericol pentru organism. De aceea normele pentru utilizarea aditivilor alimentari prevăd cantităţile maxime de substanţă care pot fi folosite în diversele categorii de produse alimentare. Totuşi, pentru a preveni eventualele pericole Statele Unite ale Americi şi Uniunea Europeana au interzis o parte din E-uri. Ţările Uniunii Europene fac eforturi deosebite pentru rescrierea listelor de aditivi alimentari, scopul fiind siguranţa alimentară a consumatorilor.

Utilizarea coloranţilor sintetici în industria alimentară a constituit obiectul a numeroase preocupări şi discuţii din partea organelor ce supraveghează sănătatea populaţiei. Această situaţie se datorează caracterului deosebit de periculos pentru sănătatea omului, dată fiind acţiunea cancerigenă mai mare sau mai mică a unui număr de asemenea compuşi, cum şi a dificultăţilor deosebite în stabilirea toxicităţii respectiv a inocuităţii lor. Datorită acestui ultim motiv, s-a ajuns în situaţia regretabilă uneori, de a se admite utilizarea coloranţilor cu mare potenţial cancerigen, ale căror efecte nocive au fost demonstrate mult mai târziu.

In industria alimentară se optează pentru coloranţii sintetici, deoarece au putere mare de colorare, sunt relativ mai ieftini decât cei naturali şi prezintă comodităţi de păstrare şi întrebuinţare.

Specialiştii in igiena alimentatiei recomandă urmatoarele măsuri la folosirea colorantilor sintetici:

- colorarea artificială a alimentelor să fie restrânsă cât mai mult posibil şi să nu fie autorizaţi colorantii derivati din nuclee care s-au dovedit cancerigene; nu se admite folosirea colorantilor interzisi de lege;

- utilizarea coloranţilor să nu fie acceptată decât atunci când este impusă de considerente economice temeinice;

- nu se recomandă folosirea coloranţilor în cazul alimentelor care se consumă in stare proaspata;

- este considerate fraudă întrebuinţarea colorantilor in scopul mascrii unui inceput de alterare;

- informarea consumatorilor trebuie sa fie clara si precisa, cand se ofera un produs colorat artificial.

Unul dintre coloranţii alimentari sintetici utilizaţi în industria alimentară este roşu 2 G sau E 128.

Structura chimică

Colorantul Roşu 2 G are structura chimică:

Obţinere şi caracterizare

Face parte din grupa coloranţilor monoazoici, are ca sinonime colorant alimentar C.I.10, Azogeranina, Azogeranina B, Amidonaftol, Reg G, Food Red 10.

Denumirea chimică a aditivului este Disodiu 8-acetamido-1-hidroxi-2-fenila-zonaftalin-3,6-disulfonat. Formula moleculară este iar M = 509,43. Roşu 2G este obţinut din gudronul sintetic de huilă şi colorantul azo.