Condimente - mentă

CONDIMENTE, INTRODUCERE

Istoria mirodeniilor este veche şi are de-a face cu multe elemente civilizatoare,fiind chiar unul dintre motivele pentru care s-a trecut orizontul şi la Vest şi la Est.Dar se uită tot mai mult că toată cultura şi arta culinară au la bază mirodeniile.Diferenţa dintre mirodenii şi condimente ar fi că, spre deosebire de mirodenii, care provin din părţile uscate ale diferitelor plante, bulbi, tulpini, frunze, petale, rădăcini, rizomi, pe care le şi includ, condimentele pot fi de natură animală şi minerală.Valoarea lor nutritivăeste nesemnificativă, dar joacă rolul principal în stimularea gustului şi a apetitului.

LIPSA DE INFORMARE A CONSUMATORILOR ESTE PIATRA DE INCERCARE A PRODUCATORILOR DE CONDIMENTE

Obişnuinţa anilor în care în bucătării se găseau doar sare, piper, muştar, vanilie şi alte câteva mirodenii sau condimente este foarte greu învinsă de abundenţa de produse pe care o întâlnim acum în magazine.Mai mult, consumatorii cunosc puţin sau deloc varietăţile de mirodenii disponibile pe piaţă şi, cu atât mai puţin cum şi la ce să le folosească.Tot de informarea pieţei ţine şi cunoaşterea faptului că unele dintre aceste produse se folosesc pentru pregătirea felurilor principale, iar altele pentru prepararea deserturilor.În acest context se declanşează o campanie foarte grea şi costisitoare de informare a publicului prin diverse activităţi promoţionale, publicitate convenţională sau materiale pentru punctele de vânzare, care sporesc atractivitatea produselor.

MENTA

1.INTRDUCERE

Menta este cunoscută din antichitate fiind amintită în scrierile greceşti (mintha sau minthae) de Dioscorides etc. şi în cele latineşti (mentha, menta) de Columella, Plinius şi alţii (M.Guşuleac,1961).În scrierile antice au fost menţionate însuşirile sale terapeutice.În „Papyrus Ebers” se arată că menta a fost folosită în Egipt cu 1550 ani î.e.n.(E.Păun, 1975).

Menta(Izma bună, Minta) cultivată este un hibrid steril între două specii de mentă, care a apărut probabil spontan, fiind evidenţiat în Marea Britanie (la Mitcham), în 1675, de către un cultivator englez (V.Velican, 1965).

Din acest considerent i se mai spune şi mentă englezească.Se pare că acest hibrid s-a format şi în bazinul mediteranean (V.Cucu şi colab., 1982), însă culturile de mentă răspândite azi pe glob se consideră că provin prin înmulţire vegetativă din hibridul apărut în Marea Britanie.Menta este una din cele mai răspândite plante medicinale şi aromatice, cultivându-se pe tot globul.Menta(izma)creaţă se cultivă pe suprafeţe mai mici.

La noi în ţară, menta a fost între primele plante aromatice şi medicinale luate în cultură.Prima cultură experimentală de mentă a fost făcută de B.Pater în 1908 la Cluj.În scopuri industriale, se cultivă din 1926.Cultura ei s-a început pe suprafeţe mai mari în Ţara Bârsei, în jurul Braşovului, iar la Bod a luat fiinţă o distilerie.

2.Descrirea botanică şi particularităţi biologice

Menta (Fam.Labitae) este o specie perenă cu rizom şi stoloni.În primul an se dezvoltă o rădăcină principală ce dispare spre toamnă şi este înlocuită de rădăcinile adventive provenite din partea inferioară a tulpinii ce va deveni rizomul plantei.Din nodurile rizomului pornesc stoloni subterani şi aerieni.