Condiționarea și păstrarea cartofilor

Cap. 1 Introducere

Printre obiectivele majore ale asigurării cu hrană a omenirii se găseşte şi cartoful care a avut şi continuă să aibă un mare rol în creşterea resurselor alimentare din multe zone geografice ale lumii. Considerat pe bună dreptate, "a doua pâine" a lumii, cartoful este unul din cele mai agreate alimente. Cartoful este o importantă plantă alimentară, furajeră şi cu mare pretabilitate pentru industrializare. Cartoful se utilizează în industria alimentară, obţinându-se produse uscate: făină, fulgi, deshidratat, griş, produse prăjite (cips, pommes frittes, cartofi pai). Datorită valorii nutritive ridicate a tuberculilor de cartof, determinată de conţinutul echilibrat în glucide, proteine (aminoacizi esenţiali), lipide şi vitamine, a gustului plăcut şi a digestibilităţii ridicate, cartoful satisface cele mai diversificate gusturi şi cele mai mari exigenţe. În procesul de industrializare a cartofului se folosesc mari cantităţi de tuberculi pentru obţinerea amidonului, spirtului sau a altor produse derivate ca: glucoza, dextroză, dextrină,cleiuri, cauciuc sintetic, etc. Prin prelucrarea industrială a unei tone de tuberculi rezultă unul din produsele: 95 litri alcool de 90º, 140 kg amidon, 100 kg dextrină, iar prin prelucrarea alcoolului obţinut rezultă 15-17 kg cauciuc sintetic Spirtul şi amidonul rezultat din prelucrarea cartofului constituie o materie primă pentru o serie de industrii: alimentară, celuloză şi hârtie, petrolieră şi minieră, farmaceutică, cosmetică, etc.Pentru industrializarea cartofului au fost create soiuri cu conţinut ridicat în substanţă uscată şi amidon şi cu o anumită structură preferenţială a grăunciorilor de amidon pentru obţinerea cu un randament ridicat a unor derivate dorite. De asemenea cartoful este utilizat şi la producerea bioetanolului care în amestec cu benzina este considerat combustibilul secolului XXI (MUSTE 2008).

Cap. 2 Influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii tuberculilor

Cartoful se numără printre cele mai pretenţioase în privinţa satisfacerii cerinţelor sale faţă de climă şi sol. Este planta climatului temperat, umed şi răcoros. Condiţiile de climă (temperatură şi umiditate) şi sol influenţează puternic creşterea şi producţia cartofului În condiţii neprielnice producţiile sunt cu 40-60% mai mici decât în condiţii normale. Temperatura este unul din factorii climatici ce influenţează producţia de cartofi, cartoful fiind planta regiunilor răcoroase, rezultate bune110 obţinându-se în zonele unde temperatura medie a lunii celei mai calde nu depăşeşte 20ºC. Cartoful are temperatura minimă de încolţire de 5-6ºC, iar optima de răsărire de 12-15ºC. Temperatura optimă de creştere a tuberculilor este de circa 17ºC, iar optima de creştere a vrejilor este de 19- 21ºC. La temperaturi mai mari decât optima se formează vreji lungi şi suprafaţă foliară redusă, care duce la diminuarea producţiei. Umiditate. Cerinţele faţă de umiditate ale cartofului sunt mari, deşi coeficientul de transpiraţie nu este ridicat. Cartoful are nevoie de o bună aprovizionare cu apă în toate fazele de vegetaţie, consumul maxim înregistrându-se în faza de îmbobocire şi maturitate. Perioada critică pentru apă a cartofului este în timpul creşterii concomitente a tufei şi tuberculilor când secetele produc scăderi mari de producţie. Lumina. Importanţă deosebită pentru cartof o are lumina în special inducţia fotoperiodică. Cartoful este o plantă de zi scurtă, cartoful realizând cele mai mari producţii la lumină intensă şi dacă solul este bine aprovizionat cu apă.Cartoful are un sistem radicular puţin dezvoltat. El merge bine pe solurile structurate, afânate, permeabile, afânate, aerate pentru ca respiraţia lor să se desfăşoare în bune condiţii. Pe solurile uşoare creşte calitatea tuberculilor, au forma caracteristică soiurilor, sunt curaţi, fără decojiri, conţinut de amidon mai redus care măreşte rezistenţa la fierbere şi au gust bun.

Cap. 3 Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii tuberculilor

Pentru realizarea unor producţii mari de cartofi şi de calitate bună amplasarea culturii prezintă o deosebită importanţă pentru cultivatori. Înfiinţarea culturilor se face în special în funcţie de textura solului, pe soluri nisipo-lutoase, luto-nisipoase şi lutoase, în asolament de 4 ani. Ca plante premergătoare se recomandă gramineele şi leguminoasele anuale şi furajere. Cartoful nu suportă monocultura şi nu se cultivă după plante din familia solanacee. Cartoful are cerinţe ridicate faţă de afânarea şi textura solului, şi are un consum ridicat în elemente nutritive, în special potasiu şi azot, dar şi fosfor, magneziu şi calciu. La o producţie de 30 tone tuberculi, cartoful consumă 120-180 kg azot, 54-84 kg P2O5, 210-300 kg K2O şi circa 48 kg MgO (MORAR, 1999). Azotul în doze optime influenţează favorabil nivelul producţiei de tuberculi, prin creşterea sistemului radicular şi foliar, mărindu-se astfel capacitatea fotosintetică şi a cantităţii de asimilate depuse în tuberculi.