Construcția Mașinii de Spălat Veselă MMY-1000

Introducere

În fluxurile tehnologice de fabricare a produselor alimentare finite, operaţia tehnologică de spălare a farfuriilor are o mare importanţă în asigurarea unei calităţi superioare a produselor. Operaţia de spălare are un scop dublu:

recipientele să fie perfect curate şi să aibă o transparenţă strălucitoare.

Aceste cerinţe sunt respectate în cazul în care suprafaţa interioară a recipientelor este acoperită de o peliculă uniformă şi completă de apă.

Spălarea insuficientă se recunoaşte după formarea de picături de apă pe suprafaţa farfuriilor.

în afară de puritatea fizică, este necesar să fie asigurată o puritate microbiologică.

Procesul tehnologic de spălare a recipientelor de sticlă se realizează în maşini de diverse construcţii, al căror principiu de funcţionare se bazează pe spălarea recipientelor cu soluţii fierbinţi de detergenţi speciali.

Procesul tehnologic de spălare se compune din următoarele operaţii: eliminarea impurităţilor ce se spală uşor; înmuierea preliminară în apă sau soluţie alcalină caldă; înmuierea în soluţie alcalină fierbinte; eliminarea etichetelor; şpriţuirea internă şi stropirea externă cu soluţie alcalină fierbinte,cu apă fierbinte, cu apă caldă şi cu apă rece. La fabricile de conserve, operaţia de spălare a borcanelor se finalizează cu o tratare cu abur a recipientelor spălate.

Operaţia de spălare a farfuriilor reprezintă un complex de procese fizico-chimice complicate. De exemplu, procesul de înmuiere a recipientelor se consideră un proces de difuziune însoţit de nişte fenomene cu caracter electrocinetic, chimic si bacteriologic. Şpriţuirea recipientelor se efectuează cu scopul de a elimina impurităţile înmuiate de pe suprafaţa laterală a recipientelor şi, de asemenea, pentru răcirea lor. Şpriţuirea se efectuează cu introducerea şi fară introducerea dispozitivelor de şpriţuire în recipiente. Prima metodă de şpriţuire este mai eficace, însă construcţia dispozitivelor de şpriţuire este maicomplicată. Şpriţuirea poate fi considerată şi ca proces hidrodinamic, şi a ca proces de transfer de masă.

Factorii principali care garantează o buna spălare a recipientelor din sticlă sunt: temperatura soluţiei alcaline şi a apei, concentraţia soluţiei alcaline, durata de spălare, aplicarea jeturilor de soluţie alcalină şi de apă la şpriţuirea internă şi stropirea externă a recipientelor, efectul mecanic realizat asupra suprafeţei interioare şi exterioare a recipientelor.

Trebuie de menţionat faptul că întrebuinţarea soluţiei alcaline şi a apei cu temperatură înaltă se permite cu condiţia asigurării salturilor necesare de temperatură, la care s-ar evita spargerea recipientelor prin şoc, termic.

Eficacitatea spălării cu jeturi de lichid depinde de diametrul duzei, de presiunea lichidului, de distanţa dintre recipiente şi duze şi de forma 1 duzelor. Durata de menţinere în băi a recipientelor variază între 6 - 20.1 min, din care 12 min. revin pentru spălarea recipientelor cu soluţie I alcalină.

Această soluţie trebuie să posede o solubilitate rapidă, umectare I bună, proprietăţi de emulsionare şi bactericide, să fie inertă faţă de sticlă. Ea nu trebuie să provoace coroziunea pieselor maşinilor, sedimentarea 1 sărurilor insolubile, formarea pietrei de cazan şi să nu fie toxica.

Actualmente, pentru spălarea recipientelor se întrebuinţează! substanţe neorganice şi organice (baze alcaline, silicate, detergenţi), m Acizii se întrebuinţează pentru spălarea recipientelor impurificate. Deşi există o mare diversitate de substanţe de spălare, totuşi cea mai largă 1 aplicare a găsit hidroxidul de sodiu (NaOH).

Pregătirea ambalajelor înainte de umplere este o condiţie esenţială a conservării produselor în stare igienică. Aceasta se realizează prin operaţia de spălare, care la ambalajele mari este o operaţie uşoară deoarece impurităţile sunt formate, în general, din praf şi resturi provenite de la sticle sparte, în timp ce la ambalajele mici (cutii, sticle, borcane) spălarea devine mai dificilă deoarece, mai ales buteliile, pot avea resturi de grăsime şi depuneri solide cu rezistenţă mare la desprindere şi spălare (pot avea chiar şi etichete vechi lipite).

Gradul de murdărire a ambalajelor este diferit, depinzând de caracterul produsului ре care l-au conţinut anterior, de condiţiile de păstrare după golire, de modul de transport la locul de condiţionare.

Alegerea aparaturii de spălare, a detergenţilor, precum şi a temperaturii soluţiei de spălare se face în funcţie de: tipul ambalajelor, gradul lor de murdărire, tipul cleiului folosit la etichetare, materialul folosit la confecţionarea etichetei, duritatea apei de spălare.

În general, temperatura maximă a soluţiei alcaline de spălare este 60-80°C, iar concentraţia acesteia de 0,2 - 2%.