Contribuția la Proiectarea Mașinii de Umplut

Introducere

Una din ramurile principale ale Industriei Alimentare o reprezintă Tehnologia Cărnii. Carnea este un termen care defineşte carnea ca atare şi produsele din carne. Prin carne se intelege musculatura striata a scheletului cu toate tesuturile cu care vine in legatura naturala. In general carnea este constituită din musculatura scheletului animalelor cu porţiuni de ţesut conjunctiv şi adipos (gras). Istoria carnii isi are inceputul în preistoria noastră. La început oamenii consumau carnea crudă, cu timpul au descoperit că carnea coaptă sau prăjită e mai gustoasă şi se păstrează o perioadă de timp mai lungă. Anume din acele timpuri omul a început să caute diferite metode de conservare. În cărţile vechi se aminteşte despre sararea carnii, afumarea şi uscare.

Carnea are o valoare nutritivă foarte mare. Valoarea alimentara a carnii nu este determinata numai de numarul de calorii ci, in primul rand, de albumina digestibila si de calitatea aminoacizilor. Este foarte cunoscut faptul ca nu toti amino-acizii pot fi sintetizati de organismul omenesc; acei ce nu sunt sintetizati de organism sunt denumiti amino-acizi esentiali si trebuie introdusi in organism prin alimentatie.

In afara de vitaminele mentionate, in carne si organe se mai gasesc si vitaminele C, A, D si E.

Carnatii sunt unul din felurile cele mai vechi de mancare. In mod traditional, producatorii de carnati aduc la un loc pentru crearea carnatilor atat organe si carne cat si alte elemente, cum ar fi grasimea animala. Ulterior, sunt folosite mai multe metode pentru conservarea carnatilor pentru o perioada cat mai mare de timp.

Carnatul este un produs creat foarte simplu : se ia o bucata de intestin de animal si se umple cu carne tocata iar apoi fie se afuma, fie se consuma in forma rezultata.

Primii carnati au fost realizati la inceputul omenirii. In anul 589 inainte de Hristos a fost consemnata metoda de obtinerea a carnatilor in China. Era un produs obtinut din carne de capra si de miel. Homer, poetul grec, a mentionat in unele din operele sale si anume Odiseea si Epicharmus ceea ce numim noi astazi carnat. Evident, din acest fapt tragem concluzia ca in acea perioada, adica 550-460 inainte de Hristos carnatii erau deja cunoscuti la scara larga de romani si greci. Aparitia carnatilor pe teritoriul Europei a fost consemnata pentru prima oara in Italia, in Lucania, actualmente cunoscuta sub numele de Basilicata. In timpul domniei lui Nero, carnatii erau imaginea asociată festivalului Lupercalia. La inceputul secolului al 10-lea, imparatul Leo al 6-lea Inţeleptul a interzis producerea de carnati datorita cazurilor numeroase de intoxicatii inregistrate.

Carnatii, in principiu, sunt realizati din carne, fie taiata in bucati marunte, fie trecuta prin masina de tocat si introdusa apoi in intestine de animal. In general, se prefera carnea de porc, vita si miel. Raportul de grasime versus carne depinde de la producator la producator.

La început cîrnatii erau umpluţi manual, se folosea o pîlnie pe capătul căreea era îmbrăcat intestinul. Odată cu dezvoltarea tehnico-ştiinţifică au început să se producă utilaje speciale pentru umplerea membranelor. În prezent utilajul folosit pentru umplere este foarte dezvoltat, iar persoanele care operează cu ele nu au o muncă costisitoare.

Capitolul 1: STUDIUL TEHNIC

1.1 Noţiuni generale asupra procesului de umplere

Procesul şpriţuirii (umplerii) compoziţiei în membrane este un proces de deformare plastica, realizat prin împingerea compoziţiei prin ţeava şpriţului.

Scurgerea compoziţiei se produce numai pe linia de minimă rezistenţă şi numai atunci cînd presiunea de deplasare ajunge la o anumită valoare. Presiunile de lucru, pentru diferitele tipuri de salamuri, sunt diferite.

În funcţie de caracteristicile constructive maşinile de umplut pot fi cu acţiune periodică sau cu acţiune continuă.