Controlul Ecologic al Produselor Agroalimentare

I. INTRODUCERE

Alimentele ecologice sau organice sunt produsele de origine animala sau vegetala care au fost obţinute fără utilizarea substanţelor chimice sintetice sau a componentelor modificate genetic, nu au fost expuse iradierii iar in urma producerii lor, mediul înconjurător nu a avut de suferit. Pentru a se considera organica, producţia agricolă sau zootehnică trebuie să se desfăşoare conform principiilor ecologice, timp de minim 3 ani.

Iată câteva dintre calităţile alimentelor ecologice:

- Producţia de legume, fructe şi carne organice nu foloseşte substanţe chimice (pesticide, hormoni, etc.), spre deosebire de cea obişnuită. Spre exemplu, mărul cultivat în mod convenţional conţine in jur de 30 de substanţe artificiale, concentrate in coaja, chiar si după spălare.

- Produsele organice conţin cu minim 50% mai multe vitamine, minerale, enzime si fitoelemente comparativ cu acelea convenţionale. Cromul este un micronutrient deficitar in dieta moderna si se afla mai concentrat cu 78% mai mult decat in alimentele ecologice. Seleniul este un antioxidant puternic care ne protejează de radicalii liberi şi are un nivel de concentrare in alimentele organice mai mare cu 400% fata de cele convenţionale. Calciul are biodisponibilitate cu 70% mai mare in alimentele ecologice. Litiul, folosit in tratarea diverselor forme de depresie, este cu 200% mai concentrat in alimentele ecologice si magneziul necesar sistemului muscular, cu 140%.

- Alimentatia organica este singurul mod practic de evitare si protest împotriva produselor modificate genetic.

- Lactatele, spre exemplu, trebuie consumate cat mai naturale deoarece tot ce exista in supermarket provine din ferme în care animalele sunt tratate şi hrănite cu amestecuri de antibiotice, hormoni si alte medicamente care promovează creşterea producţiei. În plus există şi pericolul hrănirii animalelor cu soia modificata genetic, fapt care se întâmplă şi în Occident.

- Gustul si aroma fructelor si legumelor ecologice sunt diferite de ale celor crescute convenţional.

Din păcate, în România incă nu exista o definiţie si mai ales o certificare clara a produselor alimentare ecologice sau organice. De asemenea, nu exista incă magazine in care sa se vândă aceste produse. Deocamdată, cel puţin din inerţie, speranţa noastră de a ne apropia de natura, ramâne tot in piaţă la ţărani, însa nu ştim nici cat de "curat" sunt cultivate si crescute aceste produse.

Sa nu uitam insa ca vremurile s-au schimbat si in zonele rurale si ca paradisul grădinii de vara, in vacanta la bunici a cam dispărut. Aşadar, până când vor exista si la noi organisme care sa certifice cu responsabilitate cat de "curat" este un aliment, sa încercăm sa mâncăm cât mai natural si mai echilibrat si să evitam cat mai mult produsele semipreparate, sarea, zaharul, grăsimile, aditivii alimentari, măcar atât cât ne sta in putinţă.

Nutriţia a reprezentat dintotdeauna pentru specia umană un mijloc de influenţare a stării de sănătate şi a evoluţiei sale biologice, problema alimentară fiind una dintre cele mai acute probleme naţionale şi internaţionale, intrând în sfera preocupărilor cu caracter universal Între alimentaţie şi starea da sănătate se manifestă o interacţiune complexă, manifestată în dublu sens : pe de o parte, alimentele determină starea de sănătate a individului prin calitatea lor igienică şi nutriţională, iar pe de altă parte, situaţia patologică şi fiziologică influenţează regimul alimentar Dincolo de riscurile pe care le prezintă lipsa valorii igienice a produselor, a inocuităţii acestora, o altă sursă de subminare a sănătăţii indivizilor rezidă în însuşi caracterul hranei consumate, în caracterul său mai mult sau mai puţin echilibrat, corect, raţional.

În prezent a devenit evidentă necesitatea punerii la dispoziţia consumatorilor bunuri alimentare sigure nu numai din punct de vedere igienic, dar şi biologic şi nutritiv, cu atât mai mult cu cât studiile efectuate pe plan mondial au evidenţiat faptul că alimentaţia omului modern nu corespunde noilor solicitări ale ambientului. Această situaţie se datorează faptului că, prin creşterea ponderii populaţiei urbane (dependenţa de produsele industrializate), a crescut şi consumul de alimente cu grad ridicat de prelucra tehnologică, conservate şi păstrate timp îndelungat, ceea ce provoacă pierderi în nutrienţi esenţiali, în primul rând în vitamine.

Un factor de risc deosebit îl prezintă creşterea consumului de produse rafinate cu o înaltă densitate calorică (grăsimi, zahăr, făinoase albe, băuturi alcoolice, etc.), practic lipsite de vitamine şi alţi compuşi activi din punct de vedere ecologic. În acelaşi timp, omul actual este solicitat în mai mare măsură sub aspect intelectual, este supus la o gamă extrem de variată de stresuri ; el trebuie să se adapteze la accentuarea poluării mediului înconjurător, iar toate acestea necesita un aport mai mare de substanţe biologic active pentru a neutraliza efectele negative ale acestor solicitări.