Controlul și Expertiza Calității Produselor Extractive

I. Partea scrisă

1. TEMA PROIECTULUI

Să se proiecteze o linie de centrifugare şi purificare a zahărului cu funcţionare continuă pentru o capacitate de prelucrare de 1400 t sfeclă/24 h.

a. Să se determine coeficientul de difuziune a zahărului din tăiţeii de sfeclă.

b. Pierderile de zahăr în borhot (p1 %)

c. Pierderile raportate la conţinutul în zahăr al sfeclei (p2%)

-temperatura este de 70˚C;

- sutirajul 110%;

-timpul de difuzie 70 minute;

-conţinutul sfeclei în zahăr 17%;

- lungimea tăiţeilor 20m.

Utilizând monograma lui Silin să se compare pierderile cu cele calculate.

2. DESCRIEREA PROCESULUI TEHNOLOGIC DE FABRICARE

A ZAHĂRULUI

RECEPŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Recepţia calitativă are scopul de a înregistra cantităţile de sfeclă care intra în fabrică. Se realizează prin cântărirea vagoanelor, mijloacelor auto, căruţe, etc. recepţia calitativă se face în funcţie de gradul de impurificare a sfeclei, în funcţie de conţinutul de zahăr.

DEPOZITAREA SFECLEI

Păstrarea în silozuri temporare

Stivele de sfeclă se fac de forma trapezoidală cu lăţimea de 6 metri, înălţimea de 1,75-2 metri şi lungimea de 60-100 metri. Ele se acoperă cu rogojini, plăci de sulfit sau alte materiale care nu impurifică sfecla.

Pe măsură aşezării în stive sfecla se stropeşte cu lapte de văr de 6Be, în proporţie de 3-4 litri la 100 kg de sfeclă, pentru a o dezinfecta şi a bloca parţial procesul de respiraţie. Staţionările îndelungate duc la pierderi masive de zahăr şi alte transformări care îngreunează prelucrarea sfeclei.

Astfel în decurs de 5 zile sfecla pierde prin depozitare 0,66% din zahăr şi 4,12% din greutate. Coeficientul de puritate se reduce cu 2,4%. Pentru reducerea pierderilor de zahăr, la păstrare, se pot folosi substanţe inhibitoare ale procesului de respiraţie. Astfel se foloseşte varul care este şi dezinfectant, acţionează împotriva mucegaiurilor. Se stropesc cu var părţile laterale ale silozurilor pentru menţinerea umidităţii relative a aerului din siloz de 95-98%. Prin aerisirea artificială se reduc pierderile de zahăr cu 50% precum şi spaţiul necesar depozitării.

Aerisirea se face în timpul nopţii cu aer din exterior care are temperatură cu 2-4C mai mică decât în siloz. Menţinerea umidităţii se face prin pulverizarea fină a apei în curent de aer introdus în siloz. Ventilaţia se opreşte când temperatura aerului exterior scade la -3… - 4C.

În timpul depozitării cea mai mare parte a constituienţilor sfeclei suportă transformări. Zahărul din sfeclă este descompus prin respiraţia sfeclei mai întâi în glucoză şi fructoză, iar apoi acestea sunt oxidate la CO2şi H2O cu eliberare de căldură. Pierderile de zahăr prin respiraţie sunt influenţate de starea sfeclei şi de condiţiile din siloz.