Controlul și expertiza produselor alimentare

CAP.1 DELIMITAREA STUDIULUI PROPUS

1.1.Notiunea de consumator

Intaietatea utilizarii notiuni de consumator este disputata intre europeni si nord-americani.Pe cand cei din urma afirma ca presedintele John Kennedy a utilizat prima data notiunea in fata Congresului,in 1962,rostind celebrele cuvinte:"Consumers,by definition,include as al",europeni pun pe seama economistilor folosirea termenului, în timpul crizei economice din 1930 Indiferent unde si cînd a fost denumit astfel, consumatorul aexistat din cele mai vechi timpuri. Cumparator sau utilizator, el era protejat înca din antichitate împotriva viciilor ascunse ale lucrului achizitionat. La contractul de vânzare din dreptul romanputea fi adaugat chiar si asa numitul "pactum disciplinentiae , stipulat în favoarea cumparatorului, care avea posibilitatea sa îna¬poieze lucrul într-un anumit termen, cînd constata ca nu ii este pe plac.(Aceasta putere discretionara a consumatorului de a re¬tracta consimtamântul dat începe sa faca parte din reglementanle protectiei consumatorului din Europa timpurilor noastre). In evul mediu, consumatorul s-a aflat pe un plan secund. Tot interesul societatii era orientat spre industrie, aflata în faza incipienta. Desi produsele de pe piata prezentau un risc sporit pentru consumatori, ideea încurajarii dezvoltarii industriei i-a determinat pe legiuitorii acelor timpuri sa fie indulgenti cu fabricantii, sfatuindu-i pe cumparatori sa tina seama în tranzactiile lor de maxima: "caveat emptor"

Odata cu dezvoltarea stiintei, a tehnicii si tehnologiei, a comer¬tului si a pietelor de desfacere, consumatorul a început sa fie pus în fata unor produse din ce în ce mai complexe. Prin intermediul mijloacelor de comunicare si informare, a publicitatii comerciale, consumatorul ia contact cu o piata, în care agentul economic (fa¬bricant, distribuitor, comerciant) detine controlul absolut. Benefi¬ciind de o mare putere economica acesta impune produsele pe piata, determinându-1 pe consumator sa le achizitioneze, fie ca ele corespund sau nu necesitatilor Iui. Piata nu mai este locul în care consumatorul îsi exprima sub forma de cerere trebuintele, permitând producatorului cunoasterea si satisfacerea lor, ci a devenit mijlocul prin care profesionistul acumuleaza cât mai mult capital. Pe de alta parte, viziunea contractualista a consumului a ramas fara fundament. Bunurile se dobîndesc prin încheierea de contracte tip, standard, la care consumatorul îsi exprima doar adeziunea, neputînd negocia clauzele contractuale. în aceste conditii, în raportul de schimb se produce un dezechilibru: de o parte se afla profesionistul (producator, distribuitor, comerciant), puternic din punct de vedere economic, bine organizat si infor¬mat, iar de cealalta parte, consumatorul, dezinformat, lipsit de puterea de a negocia, slab din punct de vedere financiar si juridic.

In acest context, protejarea partii slabe a aparut ca o nece¬sitate, care s-a materializat într-o legislatie relativa la protectia consumatorului.

In România, interesul protectiei consumatorilor a aparut dupa 1989, alimentat de dorinta integrarii în structurile europene si de noile conditii din economia româneasca. Consumatorul se con¬frunta cu problemele unei economii capitaliste în faza de început. Desi au fost adoptate acte normative destinate sa-1 protejeze, nu trebuie sa piarda din vedere maxima utilizata în evul mediu.

Notiunea de consumator a primit în literatura de specialitate doua acceptiuni: una obiectiva si alta subiectiva. Potrivit celei obiective, consumator este toata lumea. în aceasta categorie intra:

- producatorii, fabricantii, comerciantii, adica, agentii econo- mici, în general, care achizitioneaza bunuri în vederea desfasurarii activitatii lor;

-dobânditorii de produse pentru uzul lor privat, particular;