Croissant

ARGUMENT

Cu o istorie lunga si incerta (ba a fost inventat de brutarii unguri după un asediu al Budapestei de către otomani pe la 1600, ba de către vienezi, tot in legătura cu atacurile turceşti), croissantul a devenit cunoscut mai ales ca reţeta franţuzească. Prima data cuvântul a intrat in dicţionare in 1863.

Daca in bistro-urile franţuzesti, micul dejun e compus din cafea, croissant cu unt si eventual un sadwich cu brânza sau puţin gem, la noi croissantul este privit mai degrabă ca un desert, in cel mai bun caz, sau ca înlocuitor al unei mese, al oricărei mese, când suntem prea grăbiţi sa mâncăm altceva.

Caracteristic acestor produse este faptul că conţin drojdie pentru afânare şi sunt împachetate, operaţie care are scopul de a obţine un produs fraged şi uşor. Miezul acestor produse cuprinde o serie de straturi succesive de aluat despărţite între ele de grăsime sub forma unui film subţire. Aluatul danez este un aluat dulce, bogat, în timp ce aluatul de croissant nu este dulce şi deci poate fi folosit şi pentru obţinerea produselor tip aperitiv. Aceste aluaturi sunt malaxate numai cât să se omogenizeze ingredientele, deci o malaxare foarte scurtă cu scopul de a evita formarea şi dezvoltarea reţelei glutenice.

Fabricarea croissantelor, un produs extrem de popular, necesită multă atenţie pentru anumite ingrediente şi tehnici de procesare, dacă se doreşte obţinerea unor produse de calitate.

Tipul de grăsime folosită – din punctul de vedere al consistenţei şi aromei – este extrem de important. Temperatura aluatului este foarte importantă în toate fazele de fabricaţie pentru frăgezimea produsului finit.

Croissant-ul pare imposibil de făcut. Cum faci să fie şi pufos, şi aromat, şi puţin crocant, si.., si? Nu e uşor, asta-i clar, dar decât sa luăm croissante de la butic, a căror lista de E-uri e lunga şi deloc promiţătoare şi să ne enervam că e închis la French Bakery, mai bine ne distrăm puţin în bucătarie. E posibil să nu ne iasă din prima, dar nu disperăm, perseverenţa e mama unor papile gustative satisfăcute.

Descrierea produsului

In principiu croissantul se fabrica dintr-un aluat danez care se desface in foi. Desi retetele de fabricatie variaza de la producator la producator, reteta de baza consta din urmatoarele:

Desfacerea in foi se obtine prin laminarea aluatului, cand straturile de aluat sunt separate de straturi subtiri de grasime.

Mai des intalnite sunt doua tipuri de croissant. Unul realizat prin metoda obisnuita cu unt fara sare si se vinde proaspat sau congelat, in principal prin magazine mici, direct catre consumatori. Celalalt tip de croissant se fabrica continuu sau semicontinuu cu echipamente speciale, iar majoritatea sortimentelor se fabrica cu margarina sau grasimi speciale. Primul proces necesita multa munca manuala, in timp ce al doilea tip de croissant se fabrica pe linii continue ce necesita investitii mari in echipamente. Produsul finit este vandut in general catre restaurante, care le folosesc asociate cu hrana calda.

Separarea in foi si crocanta nu sunt elemente atat de importante ca aspectul general, forma si dimensiunile.