Depoluarea Efluenților în Industria Alimentară și Biotehnologii

Sumar executiv

Lucrarea are ca obiectiv prezentarea metodelor de reducere şi minimizare a deşeurilor din industria laptelui, precum şi valorificarea subproduselor care rezultă în urma fabricării produselor din lapte.

Omenirea se confruntă cu o importantă criză de resurse materiale şi energetice, context în care criza alimentară se situează în prim plan. În această situaţie, se impune ca o măsură de strigentă necesitate valorificarea în măsură cât mai mare a substanţelor utile din materiile secundare rezultate în industria alimentară.

Din principalele procese tehnologice care se realizează în industria laptelui rezultă trei produse secundare, care se pot observa şi în schema tehnologică realizată şi anume: laptele degresat - la separarea smântânii din lapte, zara - la fabricarea untului, zerul la fabricarea brânzeturilor, a cazeinei şi a coprecipitatelor proteice.

Există şi alte produse secundare în industria laptelui şi anume: permeatul obţinut la ultrafiltrare, melasa şi albumina rezultate la fabricarea lactozei, untul de caşcaval, apele de la spălarea untului etc, care conţin cantităţi apreciabile de substanţe utile.

Aceste produse secundare precum şi produsele care rezultă din prelucrarea industrială a lor pot fi utilizate în alimentaţia umană, pentru furajarea animalelor şi în diferite scopuri tehnice( industria chimică, industria farmaceutică, industria hârtiei, industria textilă etc.). Se apreciază că, în prezent, numai 70% din proteinele şi lactoza laptelui se regăsesc în produsele lactate finite, restul fiind destinate furajării animalelor, transformate în produse tehnice sau evacuate în apele reziduale. Numeroase produse alimentare obţinute din substanţă uscată negrasă a produselor secundare ale laptelui şi din grăsimi vegetale necolesterolice sunt destinate unei alimentaţii dietetice sau speciale. Numeroase metode preconizate în ultima vreme pentru valorificarea zerului, considerat până nu demult ca un deşeu al industriei laptelui, exprimă posibilităţile aproape nelimitate de utilizare superioară a substanţei negrase din lapte.

Produsele secundare rezultate din industria laptelui şi-au găsit utilizarea şi pentru obţinerea unor produse chimice sau farmaceutice şi anume: galatilul, latinalul, cleiurile, lactatul de calciu, lactoza etc.

1. Industria alimentară şi mediul înconjurător

Poluarea reprezentată prin alterarea semnificativă a condiţiilor de mediu ca urmare a activităţii umane, este în strânsă relaţie, om-mediu, în aceste condiţii, poluarea apare ca un factor implicit al vieţii. Produsele rezultate în urma proceselor fiziologice şi a activităţilor umane, reprezintă deşeurile care au fost eliminate în mediu înconjurător.

Prezenţa deşeurilor a generat, în funcţie de natura şi cantitatea lor, modificarea în sens negativ a factorilor de mediu, contribuind la degradarea condiţiilor de viaţă. Neajunsurile create de deşeuri nu au însă aceeaşi semnificaţie de-a lungul întregii existenţe a speciei umane. Ultimele două decenii marchează o etapă nouă ,extrem de îngrijorătoare a relaţiilor între om şi mediu. În trecut, densitatea redusă a populaţiei, precum şi utilizarea în exclusivitate a produselor naturale a făcut ca deşeurile generate să fie în cantitate şi toxicitate redusă, putând fi neutralizate în cadrul ciclurilor de transformare existente în natură.

Odată cu dezvoltarea industriei, cu accentuarea urbanizării, în mediu natural se evacuează deşeuri în cantităţi îngrijorătoare, multe din ele cu toxicitate avansată. Acest proces de degradare a factorilor de mediu de pe întreg cuprinsul globului a avut în ultimele decenii un mers ascedentar continuu, cantitatea de poluanţi fiind în ascensiune.

Acumularea de deşeuri în apă, aer, sol în cantităţi care depăşesc puterea naturală de transformare şi integrare în factorii de mediu, produce apariţia de dezechilibre ale vieţii naturale, care duc la dispariţia de specii din flora şi fauna planetei, periclitând însăşi viaţa pe planeta noastră. Extrapolând dependenţa dintre poluare şi creşterea populaţiei, cu nevoia de hrană asigurată de industria alimentară, se poate aprecia că în secolele care urmează, viaţa poate deveni practic imposibilă. Imaginând omul ca pe o ţintă pentru poluanţii care îl asaltează sub diverse forme, omul ar avea câteva şanse de supravieţuire din care :

- Adaptarea la un mediu încărcat cu elemente poluante şi deşeuri, situaţie puţin probabilă, chiar în condiţiile excelentei adaptabilităţi a speciei umane;

- Corectarea erorilor care provoacă poluarea, deoarece aceasta este o consecinţă a utilizării metodelor imperfecte în procesele de producţie cu tehnologii risipitoare de materii prime şi energie;