Depozitarea frigorifică a căpșunilor

1. MEMORIU TEHNIC

1.1 Generalităti

Căpsunele se numără printre primele fructe care apar pe piată la începutul verii. Ele se consumă proaspete sau prelucrate, sub formă de dulceată, gem, compot, jeleuri, vinuri, iaurt, prăjituri, înghetată, si sucuri.

Din frunzele de căpsun , se prepară siropuri, folosite pentru întărirea gingiilor si vindecarea ulceratiilor din gură, lotiuni pentru gargară ( în Anglia) si ceai antidiareic, folosit de către indienii din vestul Washingtonului.

Fig1.1. Înghetată de căpsuni Fig1.2. Dulceată de căpsuni

Fructele dar și organele plantei de căpșun, prezintă însușiri terapeutice pentru anumite afecțiuni. Cura de fructe proaspete are efete terapeutice în bolile de rinichi și a gutei. Infuzia de frunze poate combate enterocolita, hemoragiile interne, depresiile, iar pulberile din rizomi vindeca afecțiunile hepatice. In ceea ce privește rentabilitatea, căpșunul ocupă unul din primele locuri în pomicultură, datorită potențialului biologic caracteristic foarte mare, și intrării rapide pe rod. Astfel, nivelul producțiilor ce se pot obține de la această specie, în condițiile aplicării în mod corect a unei tehnologii, poate fi de peste 25 t la hectar (în SUA peste 100 t/ha).

In plus plantele de căpșun pot rodi economic la 3 până la 12 luni de la plantare,în funcție de tehnologia de cultură adoptată.

El are însă și două neajunsuri, care trebuie avute în vedere când se dimensionează plantațiile si anume: perisabilitatea pronunțată a fructelor și consumul mare de manoperă pentru recoltat.

U.S.A.M.V Cluj-Napoca Proiect de an 4

1.1.1. Compozitia chimică a căpsunelor

Căpsunele, ajunse la maturitate, au un continut ridicat în apă (90%), substante solubile totale (10%) si numerosi componenti dietetici.

Determinări mai recente , ale compzitiei chimice a căpsunelor arată că în 100 g substantă proaspătă de căpsune, se află un continut energetic echivalent cu 30 kcal, proteine (0,6 g), lipide totale (0,4 g), hidrati de carbon (7,0 g), celuloză (0,5 g), cenusă (0,4 g), calciu (14 mg), fier(0,4 mg), magneziu (10 mg), fosfor (19 mg), potasiu (166 mg), natriu (1 mg), zinc, cupru si mangan (peste 0,5 mg), vitamina C (56,7 mg) si alte vitamine (0,5 mg), lipide saturate ( 0,02 mg) si nesaturate (0,052 mg) si polisaturate (0,186 mg), fitosteroli (12 mg) si aminoacizi totali (522 mg). Din acest continut, glucoza si fructoza reprezintă peste 80% din zahărul total si 40% din greutatea substantei uscate, iar dintre acizii organici, acidul citric este dominant (88%).

În căpsune, se mai află, în cantităti semnificative, acidul ellagic, cu functii multiple care privesc sănătatea oamenilor, cresterea si înmultirea plantelor.

Acidul ellagic inhibă: dezvoltarea celulelor canceroase, mutatiile induse de unele substante chimice, ca benzopyrena sau aflotoxin, absorbtia HIV, hemoragia la oameni, activitatea unor fungi si ccresterea larvelor de insecte. Compusii acestiu acid functionează ca antioxidanti, stimulează cresterea azotului produs de bacteria fixatoare si realizează legături între metale, Ca si Mg, formând agregate mai insolubile.

Din cercetările efectuate de Perez, rezultă că fructele aromate sunt mai bogate în aciditate titrabilă decât cele cu arome slabe. Aromele sunt date de un complex de esteri, alcooli, aldehide si compusi sulfurici.

1.1.2.Cerințe față de factorii de mediu

- Temperatura

Comportarea căpsunului cultivat fată de temperatură, trebuie pusă în legatură cu faptul că plantele sunt partial sempervire, că organele lor aeriene nu sunt protejate, pentru că rezistă la temperaturile scăzute , iar sistemul radicular fiind superficial, este utor afectat de ger. Prin talia redusă, capsunul poate folosi mai bine căldura solului, dacă este usor acoperit de stratul de zapadă, este mai putin expus actiunii negative a vânturilor.

Căpsunul are pretentii moderate fată de caldură, fiindu-i necesară o cantitate ce însumează 800 - 1000șC anual. Primavara, capsunul porneste în vegetatie când temperatura medie a aerului depăseste 3-5șC si se mentine o perioadă de 4 -14 zile. Florile încep să se deschidă după parcurgerea unei perioade de 8-10 zile cu temperaturi medii zilnice de peste 12șC.

S-a constatat că de la începutul pornirii în vegetatie pâna la deschiderea primelor flori este necesară acumularea de 250 - 300șC iar de la înflorire pâna la coacerea fructelor sunt necesare încă 300 - 450șC. Temperaturile prea ridicate din zilele de vară, cu insolatie puternică, provoacă arsuri la nivelul frunzelor, împiedică dezvoltarea si coacerea normală a fructelor, stânjenesc formarea mugurilor florali la soiurile remontante si cu înflorire permanentă.