Determinarea HPLC a detergenților în industria laptelui

Detergenţii sunt produşi de sinteză, având o structură asemănătoare cu cea a săpunurilor. De aceea, ei sunt agenţi de spălare, pentru că modifică tensiunea superficială a apei. Se poate aprecia că detergenţii au o putere de spălare superioară săpunurilor.

„Detergentul industrial şi instituţional” reprezintă un detergent pentru spălare şi curăţare în afara sferei domestice, realizate de personal specializat care utilizează produse specifice.

„Surfactant” inseamna orice substanţă organică şi/sau preparat organic utilizat în detergenţi. Are are proprietăţi tensioactive şi conţine una sau mai multe grupe hidrofile şi una sau mai multe grupe hidrofobe de natură şi dimensiuni care să facă posibile reducerea tensiunii de suprafata a apei şi formarea unor monostraturi întinse sau adsorbite la interfaţa apă-aer, precum şi formarea de emulsii sau microemulsii sau micele şi adsorbţia la interfeţele apă-solid.

Clasificare după structura lor, pot fi:

- anionici;

- cationici;

- neionici.

Detergenţi anionici

Compuşi cu catenă liniară de tip alchilic (nu au nucleu benzenic), care conţine 12-18 atomi de carbon în moleculă sau pot avea catenă aril-alchilică, cu 8-12 atomi de carbon în moleculă, care are ca grupare polară o grupare sulfonică.

- n=10-16 - sare de natriu a acidului alchilsulfonic

- n=10-16

- n=6-10 - sare de natriu a acidului alchil-aril sulfonic; acolada reprezintă un nucleu benzenic.

Detergenţi cationici

Compuşi cu catenă liniară de tip alchilic, cu număr de atomi de carbon între 12 şi 18, care are ca grupare polară o grupare cuaternară de amoniu.

- n=10-16 - clorură de alchil trimetil amoniu

Detergenţi neionici

Compuşi cu catenă liniară de lungime variabilă de tip alchilic şi care au ca grupare polară grupa etoxi şi o grupare hidroxil terminală.

- n=10-12; acolada reprezintă gruparea etoxi. Ca materie primă pentru obţinerea detergenţilor se folosesc substanţe de origine petrochimică: arene, alchilarene, amine etc.Detergenţii anionici şi cationici prezintă un mare dezavantaj, acela că nu sunt biodegradabili. Ajunşi în apele reziduale, aceştia nu se descompun sub influenţa microorganismelor din apă în substanţe nenocive. Spre deosebire, cei neionici sunt avantajoşi pentru că sunt biodegradabili.

Tensioactivi sunt substanţe chimice organice care reduc tensiunea superficială din apă şi alte lichide. Cei mai cunoscuti sunt săpunuri, detergenţi de rufe, de spălat vase şi şampoane. Alte utilizări importante ale tensioactivilor includ aplicaţii industriale în lubrifiere, prelucrare textile, de recuperarea petroliera, tratare a apelor uzate.

Tensioactivi sunt clasificati de obicei prin comportamentul lor ionic în soluţii.Fiecare clasă tensioactiva are proprietăţi proprii.

CAP.I. COMPOZITIA DETERGENTILOR

Un detergent conţine următoarele componente, în proporţii variabile

a) un agent tensioactiv (detergent) (8-18%)

b) un constructor (20-45%), de exemplu, fosfaţi sau zeolites

c) un înălbitor (15-30%), de exemplu, perborated de sodiu

d) un fluorescer - "mai alb decât alb" (0,1%)

e) o substanta de umplere (5-45%), de exemplu, sulfat de sodiu

f) 40-20% apă şi poate conţine până la 0.75% enzimei.

Cele mai multe din materialele organice active, cunoscute sub numele de detergenţi sintetici sunt fie în formă lichidă fie în formă de pastă şi se transformă în praf prin combinarea lor cu materiale anorganice cunoscute sub numele de "constructori" sau "umplutură". Adăugarea acestor constructori fac ca praful terminat sa fie nelipicios si uscat la atingere.

Constructorii comuni sunt :

- Carbonaţi

- Fosfaţi

- Silicaţi

- Compuşi cu eliberarea de oxigen

- Alţii (ca agenţi de albire, enzime şi agenţi anti-redeposition, materiale de umplutură insolubile anorganice, dioxid de siliciu coloidal şi agent de înălbire).