Determinarea umidității semințelor

Umiditatea semintelor reprezinta cantitatea de apa, exprimata in procente, care se elimina dintr-o proba de seminte prin uscarea in etuva, la o anumita temperatura pana la greutatea constanta a probei.

Continutul de umiditate are un rol deosebit de important in pastrarea semintelor.

Prin determinarea procentului de umiditate ne putem orienta asupra compartimentarii produselor in ochiurile de magazii sau celule din siloz si asupra grosimii stratului depozitat. Procentul de umiditate este foarte important in practica receptionarii si conservarii produselor agricole, deoarece o umiditate marita favorizeaza incingerea cerealelor si marirea infestarilor. Pentru a fi bine conservate, produsele receptionate a caror umiditate este marita, trebuie depozitate in straturi subtiri si lopatate cat mai des cand umiditatea scade la normal. La produsele receptionate, la care umiditatea depaseste 18%, reducerea umiditatii se face in uscatorii amenajate special, deoarece aceasta nu se poate realiza printr-o simpla lopatare.

Stabilirea umiditatii este necesara si obligatorie la receptionare intrucat pretul tuturor produselor variaza in raport cu continutul in apa, prevazut in normativele de receptionare si standardele de stat.

O deosebita insemnatate o are continutul de umiditate al semnintelor in procesul de prelucrare al acestora. Astfel, la umiditate prea ridicata procesul tehnologic devine greoi, iar la un continut scazut de umiditate se inregistreaza pierderi insemnate de material in timpul prelucrarii.

Cunoasterea umiditatii semintelor intr-un anumit moment, permite de asemenea, sttabilirea scazamintelornce au loc in masa de seminte prin reducerea continutului de apa din boabe.

Determinarea umiditatii la semanat se face la probe luate in special in acest scop si prezentate laboratorului de control al semintelor in ambalaje ermetic inchise.

Continutul in apa al produselor inmagazinate consemnat intr-un buletin de analiza constituie mijlocul de justificare al scaderilor ce se pot inregistra in decursul pastrarii.

Continutul in apa al unor seminte ce le caracterizeaza uscate, umede si foarte umede (tabelul 1)

Nr. crt.

Felul semintei Starea semintelor

Uscata Aproape uscata Umeda Foarte umeda

1. Graul 14 14-15,5 15,5-17 17

2. Secara 14 14-15,5 15,5-17 17

3. Orzul 14 14-15,5 15,5-17 17

4. Ovazul 14 14-16 16-18 17

5. Porumbul 14 14-17 17-20 20

6. Mazarea 13 13-16 16-18 18

7. Soia 12 12-14 14-16 16

8. Orezul 14 14-15,5 15,5-17 17

9. Fasolea 14 14-18 18-20 20

10. Inul 11 11-13 13-14,5 14,5

11. Floarea-soarelui 11 11-13 13-14,5 14,5

12. Meiul 13,5 13,5-15 15-17 17

In standardele de stat se precizeaza umiditatea maxima pentru diferite seminte, in scopul asigurarii unei bune pastrari.

Limita maxima admisa pentr umiditate este la cereale de 14 %, cu exceptia porumbului pastrat ca stiuleti la care umiditatea maxima este de 18%. Aceste limite sunt astfel fixate incat la o pastrare in conditii normale (grosime potrivita a stratului, lopatare, etc.) sa nu se produca o incingere a semintelor.

La semintele cu un continut ridicat de ulei, care se pastreaza mai greu, limita maxima pentru umiditate este mai mica decat la cereale. Cu cat umiditatea scade sub limita maxima, cu atat se pastreaza mai usor facultatea germinativa a semintelor.

Dupa datele din literatura, la boabele de porumb cu umiditatea sub 8%, daca sunt pastrate in camere speciale, bine uscate si aerisite si la temperaturi scazute, se poate pastra facultatea germinativa in bune conditii pana la 20 de ani.

La unele seminte umiditatea poate creste simtitor in timpul pastrarii daca nu se face o aerisire corespunzatoare si din aceasta cauza trebuie controlata umiditatea semintelor, nu numai la inmagazinare, ci si in timpul pastrarii.

Semnul cel mai evident al depasirii umiditatii corespunzatoare unei bune pastrari este incingerea.

Indeosebi, in perioadele critice (dupa inmagazinare,toamna si primavara) este necesar sa se faca un control repetat al temperaturii semintelor.

In tabelul numarul 2 sunt date limitele stabilite limite pentru cereale la: puritate, impuritati, germinatie si umiditate dupa STAS 195-54.

In STAS 195-54 se prevede ca umiditatea se determina numai la cerere, se arata tolerantele pentru cazurile de calamitati si se limiteaza atacul de boli si daunatori pentru fiecare clasa.

Pentru a putea fi folosite la insamantari, semintele trebuie sa indeplineasca cel putin conditiile pentru clasa a III-a, iar pentru unele categorii de culturi (loturi semincere) se pot folosi numai seminte din clasa I.