Digestia și Absortia Lipidelor

Cap. I. FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV. SECREŢIA SALIVARĂ

1.1. Structura glandelor salivare

Glandele salivare sunt reprezentate de glandele parotide, submaxilare şi sublinguale, precum şi de glandele salivare mici diseminate la nivelul mucoasei bucale. Au o structură tubulo-acinoasă, fiind alcătuite din lobuli care reprezintă unitatea morfo-funcţională. Fiecare lobul este alcătuit din acini, ducte intercalate şi ducte striate. Mai multe ducte lobulare formează ductul excretor principal.

Celulele acinare secretoare sunt de două tipuri: seroase şi mucoase. Celulele seroase conţin granulaţii mici cu zimogen şi secretă amilaza salivară. Celulele mucoase secretă mucus. Glandele parotide sunt exclusiv seroase, glandele submaxilare şi sublinguale sunt mixte, seroase şi mucoase, iar micile glande salivare din cavitatea bucală sunt exclusiv mucoase.

Proprietăţi, compoziţie, rol

- Volumul salivei este de aproximativ 1-1,5 l/zi dar poate varia în funcţie de anumite stări: în repaus alimentar - 0,3-0,5 ml/min, în somn - 0,08 ml/min, iar în urma stimulării alimentare poate ajunge până la 2-7 ml/min.

- Aspectul salivei este opalescent, filant.

- pH-ul salivei este de 6,7 (5,6-8) şi creşte odată cu fluxul salivar (creşte concentraţia bicarbonatului).

- Osmolaritatea salivei este între 50-100mOsm/l.

Compoziţia chimică a salivei

Saliva conţine 99,5% apă şi 0,5% reziduu uscat format din substanţe anorganice 0,2% şi substanţe organice 0,3%. Componente:

- Amilaza salivară hidrolizează amidonul preparat până la maltoză trecând prin stadii intermediare de dextrine. Acţionează optim când pH-ul este în jur de 7, dar îşi poate continua activitatea şi la nivel gastric, până când valoarea pH-ului scade sub 4.

- Mucinele salivare au rol în formarea bolului alimentar, asigură masticaţia, deglutiţia şi vorbirea, participă la sistemele tampon salivare.

- Natriul şi clorul sunt în concentraţie mai mică în salivă decât în plasmă (1/7 - 1/10 din concentraţia plasmatică)

- Potasiul este în concentraţie mai mare decât în plasmă ( de 6 ori).

- Bicarbonatul este în concentraţie mai mare ca în plasmă (de 2-3 ori mai mare)

- Calciul se găseşte sub formă de săruri anorganice şi sub formă de compuşi organici, fixat de macromolecule.

- Fluorul are rol în formarea fluorapatitei care asigură rezistenţa smalţului.

- Alţi constituenţi:

o Imunoglobulinele asigură apărarea antibacteriană. IgA secretor este sintetizată în glandele salivare.

o Lizozimul distruge mucopolizaharidele din peretele bacteriilor;

o Tiocianatul are un rol antibacterian, inhibând dezvoltarea bacteriilor, virusurilor şi micoplasmelor.

Rolurile salivei

- Rolul digestiv – datorat amilazei salivare ce realizează digestia amidonului până la maltoză.

- Rolul protectiv al salivei se realizează prin: lubrefierea structurilor moi şi dure din cavitatea bucală şi prin formarea filmului de mucină de la suprafaţa alimentelor şi a structurilor buco-dentare.

- Rol antibacterian, intervenind în menţinerea igienei buco-dentare, prin lizozim, tiocianat, imunoglobuline.

- Rol de stimulare a receptorilor gustativi în urma solubilizării constituenţilor alimentari, inducând senzaţia de gust şi reflexele secretorii salivare, gastrice, pancreatice.

- Rol în menţinerea echilibrului hidroelectrolitic şi acido-bazic.

- Rol excretor pentru: metaboliţi (uree, amoniac), substanţe toxice (Pb, Hg, alcool, cocaină, nicotină), hormoni, virusuri (poliomielitei, parotiditei epidemice, rabiei), medicamente.

Reglarea secreţiei salivare

Secreţia salivară este reglată în principal prin mecanisme de tip nervos, în contrast cu celelalte secreţii digestive care sunt supuse controlului de tip umoral.

1.2.SECREŢIA GASTRICĂ

Sucul gastric: compoziţie, proprietăţi, rol

Proprietăţi

- Aspect: lichid incolor, limpede sau uşor opalescent

- pH foarte acid datorită conţinutului în HCl. Produsul de secreţie al celulelor parietale are un pH de 0,1-0,9 dar pH-ul sucului gastric, neamestecat cu alimentele este de 1,5-2,5 datorită componentelor neparietale (mucus).

- Volum mediu zilnic = 1,2-1,5 l; maxim în perioadele digestive şi minim în cele interdigestive.

Compoziţie

Sucul gastric este format din apă (99%) şi 1% substanţe solide: organice si anorganice.

Componente

HCl exercită numeroase acţiuni importante pentru desfăşurarea digestiei:

- activează pepsinogenul

- denaturează proteinele alimentare şi formează acidproteinele care sunt mai digerabile;

- solubilizează nucleoproteinele şi colagenul;

- transformă Fe3+ în Fe2+ absorbabil;

- rol antiseptic.

Enzimele digestive:

Pepsina. Este o enzimă proteolitică secretată de celulele principale ale glandelor oxintice, sub forma inactivă de pepsinogen. Activarea se face în interiorul stomacului sub acţiunea acidului clorhidric sau chiar a pepsinei însăşi printr-un proces autocatalitic. Acţionează optim la pH<3,5.

Labfermentul. Prezent doar la nou-născut, favorizează transformarea cazeinogenului în paracazeină care în prezenţa calciului se transformă în paracazeinat de calciu.

Lipaza gastrică atacă acizii graşi cu lanţ scurt; este importantă la sugari.

Catepsina. Este o enzimă proteolitică cu un pH de 3-5; are rol mai ales la sugari.

Gelatinaza. Degradează gelatina de 400 ori mai intens decât pepsina.

Alte enzime: anhidraza carbonică, liyoyimul, ureaza gastrică.

Mucusul gastric. Este secretat de celulele epiteliale superficiale şi de celulele mucoase auxiliare de la gâtul glandelor fundice şi pilorice. Este vâscos şi alcalin şi creşte rezistenţa mucoasei faţă de acţiunea enzimelor proteolitice.

Factorul intrinsec (Castle). Este secretat de celulele parietale (oxintice) în paralel cu secreţia de HCl, fiind o mucoproteină cu rol în absorbţia vitaminei B12 (factorul extrinsec Castle).

Mecanismul elaborării acidului clorhidric

Secreţia de HCl este asigurată de celulele parietale (oxintice) de la nivelul glandelor gastrice (de la nivelul fundusului şi corpului gastric). Acesta se formează în interiorul unor canalicule intracelulare, fiind apoi eliberat la exterior. Celula parietală stimulată secretă o soluţie acidă care conţine 160 mmoli/l HCl cu un pH de 0,8. La acest pH concentraţia de H+ este de aproximativ trei milioane de ori mai mare decât în sângele arterial. Pentru a concentra ionii de H+ se consumă o cantitate apreciabilă de energie rezultată din hirdroliza ATP (1500 cal/1 litru de HCl).

Reglarea secreţiei gastrice

Se realizează:

1. nervos, pe cale parasimpatică, mediat de acetilcolină. Aceasta stimulează:

- celula parietală  HCl

- celule principale  pepsinogen

- celule mucoase  mucus