Expertiza Băuturilor Răcoritoare Carbogazoase

CAPITOLUL I

Introducere

În zilele noastre este greu să ne imaginăm lipsa băuturilor răcoritoare din viaţa de zi cu zi a tuturor persoanelor,astfel întâlnim aceste băuturi peste tot: în automate, fast-food-uri, la cinema, pe stradă, etc.

Băuturile răcoritoare (nealcoolice) sunt lichide care se consumă pentru hidratarea organismului şi, în special, pentru a combate senzaţia de căldură.

Având în vedere că omul pierde în mod continuu apă prin procesele fiziologice, această pierdere se completează prin alimentaţie, respectiv consumarea a cel puţin şase pahare de apă zilnic şi foarte adesea cu ajutorul băuturilor: ape minerale,sucuri naturale sau carbogazoase.

În ultimul timp s-a trecut la introducerea în băuturi a unor substanţe necesare pentru om şi anume: vitamine, fier, lecitina, miere de albina, cofeină, fosfor si sodiu.

Unele băuturi, datorită conţinutului acestora, cresc rezistenţa psihică, viteza de reacţie, puterea de concentrare şi stimulează metabolismul.

Băuturile carbogazoase sunt preferatele societăţii din sec. XXI, în fiecare an consumându-se tone de astfel de lichide.

Băuturile carbogazoase sunt non-alcoolice, fiind preparate din apă, cafeina şi un agent aromatizat. Există totuşi posibilitatea ca şi în aceste băuturi să se găsească suc de fructe sau alcool - sub 0.5% din volumul total pentru ca băutura să fie încadrată în sectorul băuturilor non-alcoolice.

Principala categorie de sucuri din comerţ este reprezentată de sucurile carbogazoase de tipul Coca-Cola, Pepsi, Fanta etc.

Sucurile sunt bune la gust, foarte uşor de consumat, iar limita până la care ar putea face parte din alimentaţia sănătoasă este uşor de depăşit.

De exemplu în Statele Unite, jumătate din populaţia generală, şi 80% din copiii de 14 ani consumă zilnic sucuri.

În multe state, acest tip de băuturi este interzis în şcoli. Justificarea oficială este apartenenţa la o categorie de alimente denumite ‚alimente cu valoare nutriţională minimă’, alături de guma de mestecat şi anumite dulciuri.

Scurt istoric al producţiei de băuturi răcoritoare

Producerea industrială a băuturilor răcoritoare a început în anii 1830 evoluând de-a lungul unei perioade mari de timp.

În anii 1830, atât apele minerale naturale, cât şi cele artificiale erau considerate produse sănătoase şi răcoritoare.

Dar farmaciştii, crezând că pot îmbunătăţii proprietăţile lor curative, au experimentat cu o mulţime de adaosuri, astfel au fost descoperite câteva arome şi sortimente foarte interesante printre care lămâie şi căpşuni, care au devenit cele mai populare arome. În acele vremuri, industria băuturilor răcoritoare era o afacere sezonală, funcţionând mai ales în timpul lunilor de vară.

Pentru mulţi ani, farmaciştii erau forţa conducătoare care asigura rafinamentul băuturilor răcoritoare şi multe din aromele şi combinaţiile realizate. Cu timpul, cererile de băuturi răcoritoare au crescut.

Îmbutelierea produsului s-a dovedit dificilă la început, deoarece presiunea dioxidului de carbon împiedica astuparea cu dop a sticlelor.

A devenit clar că dacă se dorea comercializarea băuturilor răcoritoare cu păstrarea în timp îndelungat a proprietăţilor lor organoleptice, trebuia să se găsească o metodă de închidere a sticlelor.

Inventatorii au lucrat mulţi ani pentru a găsi o soluţie, prezentând circa 1500 de diferite dopuri, capsule şi capace pentru sticlele de băuturi răcoritoare.

In 1892, a fost inventat capacul tip coroană, care a revoluţionat complet industria băuturilor răcoritoare prin prevenirea eliberării dioxidului de carbon din sortimentele îmbuteliate. De fapt a fost cea mai importantă descoperire în domeniul băuturilor răcoritoare pentru mai mult de 70 de ani.

Începând din anii 1920 se poate vorbi de producerea pe scară industrială a băuturilor răcoritoare.

Inventarea ,, pachetelor pentru acasă ’’ , primul pachet de carton pentru şase sticle, a făcut mai convenabil transportul acasă la consumator.

Utilizarea acestor pachete a dus la creşterea consumului şi a popularităţii băuturilor răcoritoare. De asemenea apariţia automobilelor a creat o nouă eră, ajutând la răspândirea cu rapiditate a produselor răcoritoare.

Staţiile de întreţinere au devenit un cadru propice pentru răcoritoarele îmbuteliate şi camioanele de distribuţie au devenit mai potrivite pentru a satisface cererea tot mai mare.

În anii 1920 au apărut primele maşini automate de vânzare a băuturilor răcoritoare, aducând un suflu nou acestei afaceri. Noi tehnologii au ajutat producătorii de băuturi răcoritoare să asigure cererile tot mai mari ale consumatorilor prin creşterea semnificativă a disponibilităţii produsului: tradiţionalele cutii de şase sticle au devenit cutii de opt sticle, apoi au apărut cutii din ce în ce mai mari.

Până în anii 1890, îmbutelierea se efectua în butelii de sticlă iar sigilarea şi ambalarea erau aproape în totalitate operaţii manuale. Extinderea nu era posibilă fără introducerea unui proces mecanizat. Acest lucru s-a schimbat între anii 1890 şi 1910, când au fost inventate maşini automate, care au făcut industria băuturilor răcoritoare mai eficientă şi mai productivă. Răspunzând cererii consumatorilor, această industrie a scos pe piaţă, în anii 1950, băuturile răcoritoare la pahar şi sortimentele dietetice.

Cu timpul, industria băuturilor răcoritoare s-a dezvoltat, prin crearea unor noi arome, vânzarea produselor la cutie în automate şi invenţia sticlelor PET.

Majoritatea băuturilor răcoritoare populare în ziua de azi sunt produse din concentrate de aromă sau pe baza altor băuturi, produse după formule secrete aparţinând companiilor autorizate.

Astăzi instalaţiile de îmbuteliere sunt automate, nepoluante şi pot produce un număr de 2000 de containere pe minut în fiecare linie de operare.

Echipamente sofisticate conduc întregul proces, de la procedeele delicate de amestecare, la îmbuteliere şi ambalare.