Fabricarea Alcoolului Etilic din Porumb

1 INTRODUCERE

1 1 Generalităţi

Alcoolul etilic sau spirtul se prezintă ca un lichid incolor, limpede, complet volatil, cu miros pătrunzător şi gust arzător Este inflamabil şi arde fără fum, cu o flacără albăstruie Este miscibil cu apa cu orice proporţie, cu degajare de căldură şi contracţie de volum De asemenea, este miscibil cu acetonă, cloroform, eter, glicerină şi ulei de ricin

Industria spirtului se bazează în principal pe activitatea fermentativă a drojdiilor, care transformă zahărurile fermentescibile din substrat în alcool etilic ca produs principal de fermentaţie şi respectiv în biomasă

Industria spirtului ocupă un loc important în rândul industriilor prelucrătoare de materii prime agricole Spirtul se poate obţine pe cale fermentativă sau pe cale sintetică Prima metodă este cea mai frecvent folosită şi utilizează ca materii prime: cereale (îndeosebi porumbul), cartofii, melasa, sfecla de zahăr, trestia de zahăr, etc Alcoolul obţinut pe cale sintetică (în principal din etilenă sau alte gaze naturale) este întrebuinţat numai în scopuri tehnice (cauciuc sintetic, vopsele, lacuri, ş a )

1 2 Scurt istoric

Etanolul poate fi considerat unul din cele mai vechi alimente cunoscute omului Berea fermentată se consuma în Babilon, iar vinul a fost produs încă din anul 3000 î e n

Procesul de distilare îşi are originile prin secolul X–XIV În acestă vreme s-a descoperit şi efectul “spiritual” al alcoolului de unde i s-a dat şi numele spiritus Primele distilerii au avut ca scop obţinerea alcoolului pentru scopuri medicinale

Până în secolul XVII s-a considerat că fermentaţia alcoolică este un proces rezidual, în care drojdia rezultată era aruncată Natura fermentaţiei a fost clarificată în secolul 19 odată cu descoperirea microscopului, când s-a dovedit că celulele de drojdie sunt organisme vii Totuşi a durat 150 de ani până când s-a recunoscut că organismele vii sunt responsabile pentru procesul de fermentaţie

În secolul 19 au apărut două teorii menite să explice obţinerea etanolului Una dintre ele este teoria “vitală” promovată de Louis Pasteur (1822-1895), conform căreia organismele vii sunt responsabile pentru transformarea zahărurilor în alcool A doua teorie este cea “mecanică” elaborată de Justus Freiherr Von Liebig (1803-1873) şi Friedrich Wöhler (1800-1882) O dovadă menită să susţină teoria “mecanică”, prin care un proces fizico-chimic conduce la conversia zahărului în etanol a venit de la Edward Buchner (1860-1917), care a demonstrat că fermentaţia alcoolică este realizată de o substanţă din plămadă, nu de celula de drojdie în sine Această substanţă a fost mai târziu identificată ca fiind o enzimă La ora actuală se cunoaşte că, în final, enzimele sunt responsabile pentru transformarea complexă a glucidelor în etanol

1 3 Necesitatea economico-socială

Alcoolul se foloseşte în scopuri industriale, drept combustibil, dar în industria alimentară la prepararea băuturilor El reprezintă materia pentru prepararea unor produse ca: eter etilic, esterii etilici ai acizilor formici, butirici, lactici, ftalici; la fabricarea esenţelor cu aromă de fructe, precum şi în industria parfumerilor La apele de toaleta şi săpunurile transparente, dar şi la foarte multe cosmetice se utilizează mari cantităţi de alcool; o foarte mare importanţă o are alcoolul şi în industria farmaceutică Este folosit şi la fabricarea de insecticide în industria celulozei, a explozivilor, a lacurilor, a cloroformului, a iodoformului şi a cauciucului sintetic Alcoolul etilic se mai foloseşte la fabricarea alcoolului sanitar Din cozile de la rafinare se prepară alcoolul denaturant Alcoolul de calitate a II -a esteutilizat la fabricarea lichidului antigel, care împiedică apa din radiatoarele maşinilor să îngheţe O largă utilizare o are alcoolul etilic în băuturile industriei alimentare, a rachiurilor, lichioruri, vinuri lichioroase etc