Fabricarea Uleiului din Floarea Soarelui

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Agricultura a avut dintotdeauna un rol deosebit de important in dezvoltarea economiei, indeplinind o serie de functii cu caracter economic si social.

Un rol aparte in aceasta grupa de materii prime vegetale il constituie uleiul vegetal. Uleiul vegetal este lipsit de colesterol şi conţine acizi graşi nesaturaţi, stimulează metabolismul lipidic şi activează ficatul, scade colesterolul, se digeră uşor. Trebuie folosit cel preparat prin presare la rece, din seminţe neîncălzite (ulei de măsline, de porumb sau floarea--soarelui - în acest caz, dacă se specifică pe etichetă).

Uleiurile şi grăsimile vegetale (fig.1) se găsesc în natură în ţesutul plantelor, fiind concentrat în seminţe, în pulpă, în sâmburele fructelor, în tuberculi sau în germeni. Pentru ţara noastră principală materie primă o reprezintă plantele oleaginoase producătoare de seminţe.

Dintre plantele oleaginoase în care uleiul este concentrat în seminţe amintim: floarea soarelui, soia, rapiţa; ca plante producătoare de fructe oleaginoase: măslinul, cocotierul, palmierul; tuberculi oleaginoşi produc arahidele, iar germeni oleaginoşi conţine porumbul.

Ca materii prime în întreprinderile de ulei din România se folosesc seminţele plantelor oleaginoase şi germenii de porumb (deşeuri oleaginoase).

Seminţele oleaginoase se compun din două părţi principale: miezul şi coaja.

Miezul cuprinde embrionul, două cotiledoane şi ţesutul nutritiv, denumit endosperm. Cotiledoanele şi endospermul cuprind substanţe nutritive de rezervă, care se consumă în perioada iniţială a dezvoltării plantei noi din embrion.

Coaja constituie învelişul exterior al seminţelor şi are rolul de a le apăra împotriva deteriorărilor de ordin mecanic (şocuri), chimic (acţiunea gazelor şi aerului) şi biochimic (acţiunea enzimelor).

Raportul cantitativ între miez şi coajă variază în limite destul de largi. Astfel: la seminţele de floarea soarelui, conţinutul de coajă este 23 – 27%.

Compoziţia chimică este alcătuită din:

Lipide sunt esteri ai alcoolilor cu acizii graşi. În funcţie de natura alcoolilor conţinuţi în molecula lor, lipidele se clasifică astfel: lipide simple şi lipide complexe.

Proteinele se cumulează mai ales în miezul seminţelor, în timp ce coaja conţine o cantitate mică de proteine. În timpul prăjirii seminţelor, proteinele suferă modificări structurale, dintre care cea mai importantă o constituie denaturarea termică.

Gliceridele sunt grăsimi vegetale, care după starea lor de agregare se împart în: grăsimi lichide sau uleiuri şi grăsimi solide la temperatura mediului ambiant. La rândul lor uleiurile se împart în uleiuri sicative, semisicative şi nesicative. În contact cu aerul, uleiurile sicative au proprietatea de a se transforma după 5-6 zile într-o peliculă elastică şi rezistentă la intemperii.

Zaharurile sunt substanţe extractive neazotate, care se găsesc în seminţele oleaginoase, sunt mai uşor sau mai greu asimilabile, în funcţie de grupa din care fac parte.

Apa se găseşte în seminţele oleaginoase în proporţie variabilă, în funcţie de categoria seminţelor şi calitatea lor.

Prin industrializare, dupa extragerea uleiului (fig.1) , rămân şroturile, utilizate ca sursa de proteină in hrana animalelor si materie primă pentru concentrate de proteine în industria mezelurilor. Din cojile seminţelor se fabrică furfurolul folosit în industria fibrelor artificiale, a maselor plastice. Măcinate, cojile se folosesc la fabricarea drojdiei furajere, circa 150 kg /tonă produs.[1]