Factori care influențează producția de carne și lapte

INTRODUCERE

Taurinele sunt cele mai mari animale de fermă de pe glob şi au rol decisiv ca sursă de alimente, asigurând totodată creşterea şi păstrarea fertilităţii şi sănătăţii pământului.

Creşterea taurinelor ocupă şi va ocupa locul prioritar în economia producţiei animale. Importanţa creşterii lor este dată de varietatea produselor pe care le furnizează - produse principale: lapte, carne; produse secundare: piei, gunoi de grajd; subproduse de abator: unghii, coarne, sânge, păr.

Laptele este cel mai important produs, datorită compoziţiei chimice complexe, valorii biologice şi gradului înalt de digestibilitate. El conţine peste 100 substanţe necesare organismului uman: toţi cei 20 aminoacizi, 10 acizi graşi, 25 de vitamine şi 45 de elemente minerale. Exprimată în calorii, valoarea nutritivă a unui litru de lapte este echivalentă cu circa 400 g came de porc, 750 g carne de viţel, 7-8 ouă, 500 g peşte, 2,6 kg varză sau 125 g pâine.

Importanţa laptelui constă nu numai în valoarea nutritivă deosebită, ci şi în faptul că poate fi transformat într-un număr foarte mare de produse lactate (peste 1000), ceea ce contribuie, în mod deosebit, la diversificarea alimentaţiei umane. Producţiile mari de lapte ce se obţin astăzi de la taurine sunt rezultatul muncii omului, care s-a străduit de-a lungul generaţiilor să perfecţioneze rasele de taurine. Dacă rasele primitive produc şi astăzi 500-600 1 lapte într-o lactaţie, există rase care produc, în medie, 5000-6000 1 lapte şi, în plus, variante care au produs peste 22.000 l pe an, adevărate „uzine producătoare de lapte".

În prezent, la noi, producţia de lapte ce se realizează nu asigură cerinţele de consum la nivelul dorit; de aceea, munca specialiştilor care lucrează în acest sector trebuie să se îndrepte în următoarele direcţii principale: creşterea producţiei globale; îmbunătăţirea calităţii laptelui produs (atât la însuşirile igienice, cât şi la compoziţia lui); rentabilizarea producţiei şi toate acestea în condiţii de creştere a natalităţii, ameliorării raselor actuale, asigurarea bazei furajere, apărarea sănătăţii.

Carnea de taurine constituie un aliment cu valoare nutritivă şi biologică ridicată, având un rol particular în viaţa şi sănătatea omului. În plus, taurinele la îngrşat valorifică economic diversele resurse furajere, participă la interesele agriculturii. Carnea de vită ocupă totuşi locul doi după cea de porc, deţinând 1/3 din producţia de carne totală. Cei mai mari producători de carne de taurine pe plan mondial sunt S.U.A. Şi CE, care asigură 38% din producţia mondială. Ritmul de creştere a scăzut simţitor atât în ţările mari producătoare de carne de taurine (Argentina, S.U. A., Noua Zeelandă), cât şi în multe din ţările europene.

Creşterea producţiei de carne de taurine are la bază atât sporul efectiv, cât şi ridicarea greutăţii medii a carcaselor. Camea de taurine asigură consumatorului o mare cantitate de proteine, calciu, fosfor, vitamine.

Carnea, indiferent de specie şi mai ales cea provenită din regiuni corporale cu mult ţesut muscular, are un conţinut ridicat în toţi aminoacizii esenţiali şi reprezintă un excelent aliment. Valoarea biologică a cărnii de taurine variază în funcţie de vârstă, starea de îngrăşare şi individualitatea regiunii. Datorită conţinutului mai redus de lipide, valoarea energetică a cărnii de taurine este în medie de 205-210 cal./l00 g.

Carnea de taurine este bogată în vitaminele din grupa „B", în special B2, acoperind 100% necesarul omului, circa 63% din necesarul de vitamina PP, 22,24% de vitamina Bft şi 10% vitamina Br, carnea de bovină este săracă în vitamina C. Carnea de taurine este recomandată în tratamentul anemiilor. Alături de fier, în carnea de taurine se găsesc mari cantităţi de potasiu, fosfor, sulf şi clor. Există, în ultimul timp, cu deosebire în cercurile medicale şi în rândul vegetarienilor, părerea că prin consumul de carne este favorizată creşterea bolilor cardiovasculare. Colesterolul este o substanţă care se găseşte în fiecare celulă animală. La carnea de taurine acesta se găseşte într-o cantitate moderată. Conform definiţiei ştiinţifice, calitatea cărnii de taurine este suma a cinci complexe mari de însuşiri, care sunt rezultanta compoziţiei fizico-chimice, biochimice şi morfologice a cărnii, precum şi a însuşirilor microbiologice. În cadrul caracteristicilor organoleptice ale cărnii de taurine intră caracterele care conferă valabilitate, savoare şi atractivitate, dintre acestea cele mai importante fiind: frăgezimea, suculenta, culoarea, consistenţa etc. Gustul şi aroma sunt specifice fiecărei specii şi depind de conţinutul cărnii în sulf şi amoniac; acestea sunt determinate de factori genetici şi tehnologici de creştere şi îngrăare, precum şi de factori legaţi de prelucrarea şi păstrarea cărnii, în acelaşi timp, organele interne se folosesc în alimentaţia omului. Dar, organele splenice, glandele endocrine şi sângele se utilizează şi ca materie primă pentru industria farmaceutică, rezultând o serie de produse de uz sanitar şi veterinar. Astfel, din ficat se extrage lecitina, heparina, glicogenul, peptona, hormonii şi enzimele, precum şi extractul de ficat, ce se foloseşte În combaterea anemiilor; splina serveşte la obţinerea splenitei şi a extractelor care se utilizează în combaterea leucemiei. Din rinichi se extrage lipoteina, iar din inimă şi citocromul C. Creierul şi măduvioarele servesc pentru prepararea lecitinei, colesterolului, cefalinei, tromboplastinei, enzimelor şi altor substanţe folosite pentru prevenirea hemoragiilor sau în tratamentul unor boli nervoase. Testiculele servesc pentru extragerea testosteronului, iar ovarele pentru anestrol şi progesteron.