Faină fortifiată cu vitamine

Fortifierea ofera astazi posibilitatea de a imbunatati vietile oamenilor si de a accelera dezvoltarea socio-economica. Fortifierea alimentelor este responsabila de eradicarea celor mai multe deficiente de vitamine si minerale in tarile dezvoltate.

Cand se alege un aliment, care este consumat de majoritatea populatiei, pentru a fi fortifiat, se poate acoperi mai usor mare parte din populatie.

Fortifierea alimentelor este cel mai sigur mod de furniza cantitatea necesara de micronutrienti pentru majoritatea populatiei intr-o maniera eficienta si sigura.

Alegerea unui aliment de larg consum.

Una dintre procesele cheie in dezvoltarea programelor de fortifiere consta in alegerea unui aliment "purtator" potrivit. Pentru a acoperi un procent cat mai mare din popularie si pentru ca acestia sa beneficieze de pe urma alimentelor fortifiate, aceste aliment "purtator" trebuie sa fie un aliment de larg consum si care este consumat tot timpul anului de un procent cat mai mare al populatiei.

Fortifierea este acceptata din punct de vedere social, nu schimba obiceiurile alimentare, nu modifica caracteristicile alimentelor, poate fi introdusa rapid, beneficiile apar in scurt timp, poate fi impusa de lege, este relativ usor de monitorizat, este sigura si este cea mai ieftina interventie pentru un guvern.

• Stabilitate

Succesul programelor de fortifiere depinde de un numar de factori, ce include si stabilitatea micronutrientilor adaugati alimentelor. Inainte de a selecta un fortifiant este important a se lua in calcul factorii care influenteaza stabilitatea lui.

• Factorii fizici si chimici

Includ temperatura, umiditatea, expunerea la lumina sau aer, si mediile acide sau alcaline. Expunerea fortifiantului la unul dintre acesti factori in timpul procesului tehnologic, distributiei sau depozitarii afecteaza stabilitatea acestuia.

Prelucrarea alimentelor poate afecta stabilitatea vitaminelor din alimente. Folosirea formelor incapsulate stabilizate a imbunatatit semnificativ rezistenta vitaminelor la conditiile de prelucrare si depozitare severe.

Mineralele sunt mult mai rezistente la procesele de prelucrare a alimentelor decat vitaminele, dar si acestea sufera modificari cand sunt expuse la lumina, aer sau caldura.

Produsele care nu sunt ambalate corespunzator si sunt transportate pe distante lungi in conditii de umiditate si temperaturi ridicate inregistreaza pierderi de micronutrienti. Alegerea ambalajului este puternic influentata de termenul de valabilitate si de costuri, de aceea in tarile dezvoltate ambalarea este un factor major de luat in vedere in cadrul programelor de fortifiere.

1.1 Alimente specifice ce pot fi fortifiate

Pentru derularea programelor de fortifiere trebuie sa se tina seama de rationamentul, criteriile si tehnologia pentru fortifiere, de stabilitatea micronutrientilor, controlul calitatii, costurile fortifierii si de legislatie.

Alimente care au fost fortifiate cu succes in tarile dezvoltate:

- Zahar - in special cu vitamina A.

- Faina de grau - de foarte mult timp fortifiata cu tiamina, riboflavina, niacina si fier.

- Lapte - fortifiat cu succes cu vitaminele A si D de multi ani, iar ultimul succes s-a inregistrat prin fortifierea cu fier.

- Malai - fortifiat in America de Sud cu vit. A, tiamina, riboflavina, niacina si fier.

- Paste fainoase - in special in Asia cu vitamine din grupul B.

- Uleiuri si margarine - fortifiate cu succes cu vitamina A.

1.2 De ce sunt fortificate alimentele cu vitamine si minerale?

Un produs alimentar fortificat cu substante utile pentru sanatate va avea nevoie de aceste suplimente atunci cand unele nutrimente sunt indepartate prin procesul de rafinare sau expunere la temperaturi inalte si se impune intarirea alimentului cu vitaminele sau cu mineralele pierdute ori, in alte cazuri, se adauga aceste minerale si vitamine in produse destinate consumului larg pentru a fi prevenite astfel carentele alimentare ale categoriilor sociale defavorizate d.p.v. economic.

Astfel se poate proceda, de exemplu, cu laptele degresat care va pierde o parte din nutrimente prin procesul de pasteurizare, cu painea pentru consum care poate include suplimente de magneziu, fier si fibre alimentare, cu sucurile din fructe care primesc si un aport de vitamina C, cu margarina tartinabila care include vitamine si minerale diverse, cu sarea de bucatarie care trebuie sa includa iodul si asa mai departe.

Intrucat in trecut unii producatori nu au respectat intru totul standardele internationale pentru fortificarea alimentelor, Uniunea Europeana a propus, prin comisiile sale de specialitate, un set de reguli cu caracter oficial, care sa oblige toti producatorii sa faca apel doar la metodele sigure de fortificare a alimentelor cu minerale, vitamine si alte substante utile pentru sanatatea consumatorilor. In acest sens, se intentioneaza sa se stopeze nu doar procesarea indelungata a alimentelor, care mai apoi sa fie imbogatite cu vitamine si minerale, dar se doreste sa se elimine de pe piata acele produse care sunt prezentate ca sanatoase, deoarece au fost fortificate cu nutrimente de calitate, dar care in realitate contin si o serie de ingrediente ascunse precum zaharul, sarea sau grasimile hidrogenate.