Falsificarea Uleiurilor

ARGUMENT

Falsificarea alimentelor nu este un fenomen recent, fiind o practica cunoscuta de foarte multa vreme, fapt demonstrat printre altele si de expozitia organizatat de British Museum in anul 1991, sub genericul “Falsul-arta de a induce in eroare” in cadrul caruia au fost prezentate manoperele frauduloase din epoca Babilonului pana in epoca moderna. Primele date fiind consemnate in literatura antica, greaca si romana.

Cele mai vechi reguli impotriva impurificarii alimentelor dateaza chiar din Roma antica, fiind interzise falsificarile vinurilor cu arome si coloranti.

Totusi, de abia in secolul al XIII-lea au aparut in Europa primele reglemetari ce interziceau falsificarea alimentelor , pentru ca incepand cu secolul al XVIII-lea majoritatea tarilor europene sa aiba asemenea legi. In Germania din anul 1506 era in vigoare Legea puritatii berii, care interzicea folosirea altor materii prime si materiale la fabricarea berii in afara de apa, malt si hamei, unele din norme fiind valabile si in prezent.

Aceste reglementari nu au avut un impact prea mare intrucat nu prezentau clar caracteristicile produselor, iar aparatura de monitorizare si control a contaminantilor era rudimentara, nefiind capabila sa evidentieze eventualele fraude.

Falsificarea alimentelor a fost atat de agresiva in secolul al XIX-lea in Anglia, incat l-a determinat pe Frederick Accum sa scrie in anul 1820 ca “intr-adevar ar fi dificil de mentionat un singur produs care sa nu fi fost falsificat”. Amploarea fenomenului a dus la crearea Comisiei Sanitare Lancet de cercetare a fraudelor produselor alimentare. Rezultatele studiilor intreprinse au fost prezentate de catre Hassal in 1851-1854, trezind astfel atentia consumatorilor dar si interesul statului.

Astfel, in anul 1860, Parlamentul britanic aproba Actul asupra impurificarii alimentelor si bauturilor, unele dintre aceste prevederi regasindu-se si in legislatia actuala. Aceste “masuri” s-au raspandit treptat si in alte tari.

Noua Zeelanda a elaborat Legea apei pure, in anul 1886, iar in Canada a aparut Legea alimentelor si medicamentelor, in anul 1874.

In Statele Unite, in anul 1906 a fost adoptat Actul alimentelor pure si medicamentelor, iar in anul 1938 Actul federal al alimentelor, medicamentelor si cosmeticelor. Pentru controlul aplicarii lor in afara Departamentului Agriculturii al Statelor Unite (USDA) in anul 1931 s-a infiintat Administratia alimentelor si medicamentelor (FDA). In vederea restrangerii utilizarii aditivilor s-a aprobat Amendamentul Delaney care interzice adaosul in alimente a oricarei substante cu potential cancerigen pentru animale, in orice doza, avand drept consecinta restrangerea utilizarii mai multor aditivi, indeosebi a indulcitorilor si colorantilor sintetici.

CAPITOLUL I. TERMENUL DE FALSIFICARE SI ISO

1.1. DEFINIREA FALSIFICARII

Falsificarea reprezinta o operatiune frauduloasa care consta in modificarea raportului intre componentele unui produs, fara sa se efectueze o aditivare cu alte substante.

Substituirea reprezinta manopera frauduloasa de modificare a compozitiei produselor prin inlocuirea partiala sau in totalitate a uneia sau a mai multor componenete cu altele de calitate si valoare alimentara inferioara.

Contrafacerea consta in producerea si comercializarea unor produse a caror compozitie si insusiri calitative sunt diferite fata de cele normale sau declarate, au alte origini, deci sunt produse care le imita pe cele originale.

Falsificarea produselor alimentare inclusiv a bauturilor are o conotatie mai larga, reprezentand totalitatea operatiilor ilicite are au ca scop urmatoarele:

• substituirea totala sau partiala a uneia sau a mai multor componente ale materiei prime;

• adaosul de substante naturale sau sintetice care determina modificarea compozitiei chimice si a insusirilor senzoriale in scopul inlocuirii unor componente valoroase cu unele mai ieftine si obtinerii unor beneficii materiale;

• adaosul unor substante naturale sau sintetice in vederea mascarii unor defecte sau conferirii unor proprietati nejustificare a compozitiei materiei prime;

• utilizarea unor ingredienti si aditivi alimetari neadmisi sau in doze mai mari decat cele recomandate;

• comercializarea unui produs de imitatie (surogat) in locul produsului original.

CAPITOLUL II. AUTENTIFICAREA ULEIURILOR SI GRASIMILOR SI METODE DE IDENTIFICARE A FALSIFICARII

2.1. DEFINIREA PRODUSULUI

Lipidele (grasimile si uleiurile) constituie o categorie importanta de substante naturale, raspandite in celulele tuturor plantelor si animalelor, precum si in microorganisme.

Pentru organism indelinesc roluri importante: plastic, energetic, nutritional, dizolvant (pentru compusii liposolubili), de protectie s.a.

Dupa consistenta , lipidele se clasifica in: uleiuri, lichide la temperature camerei, si grasimi, solide la temperature camerei, iar dupa provenienta:vegetale si animale (terestre si acvatice).

Grasimile si uleiurile utilizate in alimentatie nu au o structura omogena, fiind un amestec de acilgliceroli (gliceride) cu mici cantitati de substante de insotire (1-4%), constituite din fosfati, acizi grasi liberi, ceruri, compusi nesaponificabili, substante colorante,vitamine etc.