Falsuri în industria alimentară

Cap. I. Motivaţia proiectului

Odată cu comerţul de vinuri au apărut şi fraudele, prin care un vin obişnuit, de calitate inferioară, se vindea sub numele unui vin din podgorie sau de calitate superioară.

Falsificările de vinuri în ţara noastră, ca de altfel în orice altă ţară viticolă, au urmărit diferitele etape ale viticulturii. În podgoriile distruse de filoxeră podgorenii înmulţeau vinul cu ajutorul apei, turnată peste boştină imediat după scoaterea mustului, obţinând un vin de câteva grade pe care-l consum au în familie sau îl vindeau sătenilor şi chiar pe piaţă.

Comercianţii însă aveau nevoie mai mult de vin roşu, pe care podgorenii nu-l puteau produce în cantităţi suficiente. Ei au început să-l prepare din vin alb, colorat cu boabe de afine, de soc, de boz, cireşe negre, oenocianină (extrasă din pieliţa strugurilor negri) şi chiar fuxină (colorant mineral). Mai târziu colorarea s-a făcut cu hibridul producător direct Jaquez sau Othelo.

Producţia de vin fiind din ce în ce mai slabă, s-a trecut la altă fază de “producere a vinului”, din apă, stafide importate, zahăr şi alte ingrediente. Aceste vinuri nu se puteau însă conserva, de aceea, s-a recurs şi la antiseptici (conservanţi) în special la acidul salicilic, o altă falsificare.

Laboratoarele însărcinate cu controlul alimentelor şi băuturilor, pe baza antisepticilor găsiţi în vin, confirmau falsificarea, dar nu se puteau pronunţa dacă vinul este natural sau artificial, din cauză că lipsea un studiu analitic al vinurilor naturale.

În trecut, diferenţierea între natura şi calitatea vinurilor se făcea numai pe cale organoleptică, metodă de altfel importantă dar incompletă, imperfectă şi subiectivă.

Pentru complectarea acestor lipsuri au apărut studii analitice ale vinurilor româneşti.

Falsificările de vinuri luând proporţii a fost nevoie ca să se voteze prima lege de represiunea fraudelor în producerea şi comerţul vinurilor.

O altă metodă de falsificare a vinurilor a fost prepararea lor pe bază de boştină, sau drojdie de vin, apă şi spirt industrial, care se găsea din belşug şi la preţuri relativ mici.

Marele chimist şi oenolog I.H. Colţescu spunea în 1937 : “Pentru a face să dispară în mod absolut contrafacerile vinului şi falsificarea prin adăugarea de substanţe zaharoase, este nevoie să se facă anual analizele complete chimice şi organoleptice ale fiecărei recolte, spre a se cunoaşte şi ţine la curent cazierul analitic al vinurilor produse în ţara noastră”.

Nu este întâmplător faptul că acest cazier analitic anual al vinurilor, a fost ţinut de către toate staţiunile de cercetări viti-vinicole din ţară.

Fraudele şi falsificările nu au încetat numai că acestea erau dirijate de stat. Fraudele se refereau la autenticitatea vinului şi denumirea de origine a vinului.

Fraudele se referă, ca de altfel şi în trecut, la autenticitatea soiului şi mai ales la arealul de producere. Fraude şi mai grave se fac în legătura cu naturaleţea vinului.

Practicile falsificărilor în producerea vinurilor româneşti a luat, în ultima vreme, o extindere îngrijorătoare. Consumatorul este dus în eroare asupra anului de recoltă, soiului, categoria de calitate a vinului, arealului de provenienţă şi chiar modificarea caracteristicilor de compoziţie şi organoleptice prin practici interzise de lege.

Aceste falsificări se referă mai mult la vinurile de consum curent (vin de masă şi masă superior) uneori şi la cele de calitate superioară (VS) şi în special la vinurile aromate (mai corect aromatizate) care se oferă spre vânzare la PET-uri (butelii de plastic de 2 l) sub felurite denumiri (pe bază de Muscat) şi îndulcite cu îndulcitori sintetici.

Se mai adaugă apoi abaterile de la reglementările în vigoare privitor la inscripţionările de pe etichetă. Se face confuzie între denumirea de origine (pentru vinurile DOC) şi indicaţiile de provenienţă geografică (pentru vinurile VS) şi “mărcile de comerţ”.

Afirmaţiile apărute în mass-media, că 80 % din vinurile de pe piaţă ar fi contrafăcute sunt exagerate şi nu corespund realităţii. Dar, nici nu putem nega faptul că, numărul acestora a crescut considerabil în ultima vreme.