Fotometrie - iluminatul în industria alimentară

CAPITOLUL 1

1.INTRODUCERE

“Prin sistem de iluminat se defineste ansamblul realizat de sursele de lumina, observatorul uman, suprafetele active optic, instalatia de comanda(automatizare) care conlucreaza în scopul realizarii microclimatului luminos corespunzator desfasurarii unei activitati

umane impuse sau realizarii unei anumite functiuni”.

Aceasta definite este sprijinita prin abordarea unitara a cercetarii, atât pentru surse artificiale cât si naturale, pentru interior dar si pentru exterior, inclusiv instalatia electrica.

Un subcapitol detaliaza înca de la început continutul activitatii de proiectare.

Se raspunde în acest fel unor conceptii elitiste potrivit carora între activitatea de cercetare stiintifica si cea de proiectare exista o delimitare de tretrecut.

Instalaţia electrică, din punct de vedere al furnizorului de energie electrică, este o componentă a reţelei electrice ce are rol de punct de conexiuni şi care are denumiri particulare în funcţie de complexitate şi nivelul tensiunii (staţie de conexiune-

interconexiune, instalaţie de distribuţie, punct de alimentare, tablou de distribuţie).

În acest caz, instalaţia electrică este implicată în transportul energiei electrice, cu un rol funcţional bine definit, acela de a primi şi redistribui energia electrică.

În contextul actual, datorită complexităţii a ceea ce I-7 defineşte Instalaţie la consumator, autorii apreciază că definiţia este restrictivă, iar cea adecvată este Reţea electrică la abonat (consumator), deoarece această întruneşte toate cerinţele unei reţele electrice, aşa cum este definită în dicţionare (DEX, DTFDE).

Instalaţia electrică la consumator poate fi definită ca mai sus însă, punctul de delimitare nu se referă la reţeaua furnizorului, ci la cea a abonatului (consumatorului) respectiv, punctul de conexiuni (punct de alimentare, tablou de distribuţie), de la care este alimentată instalaţia respectivă. De la reţeaua electrică a abonatului, de regulă, sunt alimentate prin intermediul unei reţele electrice proprii, de distribuţie, a consumatorului, mai multe instalaţii electrice, cu roluri funcţionale bine definite.

Din punct de vedere al relaţiei cu clădirea, pentru un abonat (consumator), se pot defini două categorii de instalaţii electrice:

-funcţionale – integrate în construcţii şi care asigură funcţionalitatea şi confortul acestora (de ex. de iluminat, de încălzit, de transmitere informaţii, etc.);

- tehnologice – amplasate în construcţii şi care asigură energie electrică unor instalaţii tehnologice. Instalaţia electrică, astfel definită, este formată din circuitul electric de alimentare (din tabloul secundar al reţelei electrice), echipamentele de control, semnalizare, automatizare, etc., integrate sau nu în tabloul electric al utilajului.

CAPITOLUL 2. FOTOMETRIE

2.1 Mărimi şi unităţi fotometrice

Lumina reprezintă o unda electromagnetică cu caracter dublu corpuscular şi ondulatoriu care impresionează retina ochiului.

Undele electromagnetice considerate ca un fenomen ondulatoriu se caracterizează printr-o anumită lungime de undă ( λ ), viteză de propagare ( C ) şi frecvenţă de oscilaţie ( f ). Viteza de propagare a undelor electromagnetice în vid este aceeaşi pentru toate lungimile de undă şi este aproximativ 3 • 108 m/s, iar între aceste mărimi există următoarea dependenţă :

¬¬ (2.1)

Din spectrul larg al undelor electromagnetice cu lungimi de undă cuprins între

(10־¹4¬¬¬¬¬ - 107 ) m undele luminoase sunt cuprinse în intervalul :

λ = (0,4 – 0,76)•10־6 m = (0,4 – 0,76)μ .

Acest interval formează spectrul radiaţiilor vizibile.

Radiaţiile vizibile se împart în radiaţii monocromatice, emise pe o anumită lungime de undă şi radiaţii complexe sau policromatice formate prin suprapunerea mai multor radiaţii monocromatice. O radiaţie monocromatică produce asupra ochiului omenesc senzaţia unei anumite culori care depinde de lungimea de undă şi se schimbă cu aceasta.