Geopolitică strategică în securitatea alimentară - Strategia alimentară americană

Introducere

Geopolitica este o concepție despre lume și în această calitate, este mai corect s-o comparăm nu cu științele, ci cu sistemele de științe. Caracterul sintetic al acestei discipline presupune înglobarea în ea a multor altor discipline suplimentare - geografia, istoria, demografia, strategia, etnografia, introducerea în religie, ecologia, arta militară, istoria ideologiei, sociologiei, politologiei etc. Întrucât istoria acestor științe militare, naturale și umaniste are o mulțime de școli și grupări, din această perspectivă nu va fi posibil să vorbim despre o oarecare rigurozitate și identitate în geopolitică.

În ceea ce privește conceptul de securitate alimentară, în literatura de specialitate s-au formulat o multitudine de definiții, fiecare având o anumită valoare de cunoaștere. Aceste definiții au fost dezvoltate la nivel individual, familial, regional, național și global. Pe plan științific, la nivel internațional, conceptul de securitate alimentară este definit ca fiind „accesul pentru toată lumea și în mod permanent la hrana necesară unei vieți active și sănătoase”. La nivel individual, securitatea alimentară este considerată a fi dreptul fiecărui om de a se hrăni, care este primul în sistemul drepturilor omului, lansat de Organizația Națiunilor Unite pentru Agricultură și Alimentație (FAO), în 1963 la Roma, prin celebrul manifest intitulat „Proclamația dreptului fiecărui om de a mânca pentru a-și astâmpăra foamea”. În termeni numerici, securitatea alimentară reprezintă cantitatea de alimente necesare unui individ, exprimate în unități fizice, convenționale (kilocalorii) și în trofine (substanțe nutritive), pentru a-și asigura echilibrul fiziologic și a-și acoperi cele trei rații de consum:

- rația de întreținere;

- rația de creștere;

- rația de activitate.

Stabilirea unor standarde comune și măsurabile în materie de securitate sanitară a alimentelor este un mijloc de a proteja sănătatea publică și de a oferi, de asemenea, diverse avantaje economice.

Organizațiile preocupate de consolidarea lanțului de aprovizionare alimentar înfruntă această provocare prin adoptarea unor practici mai performante de audit și de management al siguranței alimentare și prin formarea unor coaliții și organisme de standardizare. Două exemple ar fi comitetul tehnic ISO/TC 34, Produse alimentare, și Inițiativa Globală pentru Siguranța Alimentelor (Global Food Safety Initiative - GFSI).

Și alte agenții și organizații elaborează standarde în acest domeniu, printre ele numărându-se Autoritatea Europeană pentru Siguranță Alimentară, Comisia Codex Alimentarius și Administrația Alimentelor și Medicamentelor din SUA (FDA).

Organizația FDA este compusă din Biroul de Comisariat Superior pentru Drepturile Omului (Office of the High Commissioner for Human Rights), având patru direcții de supraveghere a funcțiilor de bază ale agenției: produse medicale, preparate alimentare și din tutun, și Departamentul de Operațiuni Globale, pentru politicile de reglementare a operațiunilor.

FDA este responsabilă, de asemenea, și de promovarea sănătății publice, contribuind la creșterea vitezei de inovație ce face ca medicamentele și alimentele să fie mai eficiente, mai sigure și mai accesibile. FDA ajută populația să obțină informații precise, bazate pe date știintifice despre medicamentele și alimentele folosite, dar și pentru a reduce consumul de tutun, în vederea ameliorării stării de sănătate.