Gume și Bomboane Gumate

INTRODUCERE

Folosirea aditivilor şi auxiliarilor tehnologici în producţia de alimente trebuie să aibă în vedere în principal protecţia consumatorilor sub aspectul sănătaţii acestora, abuzul în ceea ce priveşte depăşirea dozelor admise fiind nu numai o problemă de încălcare a legii ci şi o lipsă de morală şi respect faţă de consumatori, care trebuie sancţionată cu toată severitatea de lege.

Până când se va putea trece la o agricultură şi o producţie alimentară ecologice de proporţie va mai trece mult timp şi, ca atare, aditivii şi auxiliarii tehnologici vor fi utilizaţi cu condiţia ca aceştia să fie folosiţi numai în produsele autorizate de către lege.

În ceea ce priveşte ingredientele, acestea fiind în general produse naturale sau pe baza de materii prime naturale, folosirea lor nu prezintă risc pentru sănătatea consumatorilor.

Unul dintre cele mai populare produse pe care îl punem în coşul de cumpărături foarte frecvent, pentru ca nu este nici costisitor, nici greu de transportat şi ne place să-l avem la îndemână în maşină, la birou sau în buzunar, este guma de mestecat.Dar dacă am şti ce compoziţie are guma cred ca nu am mai pune-o în coş cu atâta nonşalanţă, ca pe un lucru util şi de care nu ne putem dispensa.

Nu există nicio gumă de mestecat care sa poată fi recomandată;cu alte cuvinte, guma e gumă şi conţine la fel de multe E-uri indiferent de firma producătoare.

ISTORIA GUMEI DE MESTECAT

Unde şi cum a fost inventată guma de mestecat şi cui îi revine acest merit este încă o problemă învăluită de mister. Istoricii susţin însă că, încă de acum câteva mii de ani, au existat unele civilizaţii care aveau obiceiul de a mesteca o substanţă considerată a fi strămoşul gumei de astăzi. Se pare chiar că la unele civilizaţii mestecatul acelui produs era o adevărată plăcere şi devenise o tradiţie. In anul 50 e.n., vechii greci se delectau mestecând răşina provenită de la arborele de fistic. în timp, s-a descoperit, de asemenea, că maiaşii mestecau un produs gumos, realizat din latexul arborelui denumit Sappodilla, acesta devenind apoi ingredientul de bază al gumei de mestecat. Amero-indienii au descoperit o răşină asemănătoare gumei, provenită din coaja molidului, pe care au răspândit-o pe întreg teritoriul american. Cei care au colonizat apoi partea nord-americană au preluat acest obicei şi au fost primii care au început să facă o afacere din comerţul cu "guma de molid". Ea a fost răspândită şi în Europa, mai întâi in Mexic şi Spania. Comerţul cu această gumă a devenit un adevărat mijloc de îmbogăţire, până în jurul anilor 1850, când principalul ingredient al acestui produs a devenit ceara de parafină. De abia in 1869 s-a avansat o tehnică performantă care a dus la fabricarea gumei de mestecat din zilele noastre. Generalul mexican Antonio Lopez de Santa Anna a angajat un inventator din New York, Thomas Adams pentru a fabrica o nouă formulă de gumă de mestecat, folosind ca ingredient latexul din arborele Sappodilla mestecat de mexicani de secole. El a reuşit şi a denumit produsul "Adam New York numărul 1". Această gumă a devenit rapid foarte populară, iar în jurul anilor 1900, în mai multe ţări din Europa şi de pe continentul american se producea gumă in diferite forme şi de diferite dimensiuni, adăugându-i-se fel de fel de arome – de fructe sau de mentă. Astăzi substanţele sintetice înlocuiesc ingredientele naturale ale gumei. în prezent, există peste 1000 de varietăţi de gumă produse şi vândute în întreaga lume.

PROCESUL TEHNOLOGIC DE OBŢINERE A GUMEI DE MESTECAT

Fiecare varietate de gumă are formula sa specifică, prin care devine deosebită. Modul de combinare al ingredientelor reprezintăun secret al companiei producătoare. Totuşi există o reţetă comună, ce stă la baza preparării gumei şi câteva ingrediente principale. • Se amestecă ingredientele de bază ale gumei, se topesc şi apoi se filtrează şi se adaugă treptat zahăr pudră, glucoză lichidă şi diferite arome. • Maşini speciale, denumite extrudere, sunt utilizate pentru a amesteca şi a înmuia guma. Dupa aceea, aceasta este presată, tăiată fâşii şi apoi introdusă într-un tub, iar în final tăiată şi modelată în diferite forme. • După ce guma a căpătat formă, ea este acoperită cu un praf special, dulce, pentru a nu se lipi de aparatura de împachetat. • Guma este lăsată la răcit 48 de ore, într-o încăpere unde temperatura este controlată în permanenţă. Apoi, cu un spray special, se aplică un îndulcitor lichid. Guma se lasă la răcit din nou şi apoi începe procesul de ambalare.