Hiperaciditatea

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Hiperaciditatea.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 16 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Sandu Ramona

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Industria Alimentara

Extras din document

Organismul îndeplineşte funcţiile de digestie, asimilare, utilizare, reproducere şi eliminare în prezenţa unor lichide. Printre aceste lichide se număra sucurile digestive, sângele, lichide extracelulare şi intracelulare, lichide limfatice şi urină. Pentru a înţelege corect şi complet efectele pe care le produc alimentele şi toxinele asupra organismului, este necesar să înţelegem mai întâi ce sunt principiile antagonice sau contrariile. Creaţia este posibilă datorită interacţiunii dinamice a contrariilor, în lipsă cărora toate lucrurile ar fi identice. Interacţiunea dintre contrarii creează mişcarea, acţiunea, activitatea, dimensiunea, culorile şi temperaturile diferite. Oricât de complexă este chimia, ea se întemeiază pe doi piloni principali sau două contrarii: cald şi rece, sau yin şi yang, numele celor două principii dinamice opuse din filozofia şi din medicină chineză. Cald mai este denumit acid, iar rece , alcalin. Acizii iniţiază schimbarea, iar alcalii, echilibrul. De fapt, această este temelia oricărei forme de materie.Elementele din care este compusă materia sunt fie de natură acidă, fie de natură alcalină. Printre elementele care provoacă aciditate se număra azotul, fosforul şi sulful.

Oxigenul, calciul, magneziul, sodiul şi potasiul sunt elemente alcaline. Majoritatea elementelor alcaline sunt cunoscute sub denumirea de electroliţi, datorită capacităţii lor de a purta şi de a descărcă sarcini electrice. În cazul elementelor alcaline, oxigenul şi carbonul sunt predominante prin comparaţie cu hidrogenul, iar în cazul acizilor, predomina azotul şi hidrogenul. Pentru a menţine starea de sănătate şi vitalitatea organismului, toate lichidele din organism ar trebui să fie alcaline, cu excepţia sucurilor gastrice, a acidului clorhidric şi a pepsinei, care sunt acide şi au un rol esenţial în scindarea iniţială a proteinelor. Nivelul acidităţii sau alcalinităţii organismului este clasificat în funcţie de ceea ce se numeşte factor ph. ph are semnificaţia de "potenţial de hidrogen". Scală de măsurare a factorului ph este de la 0 la 14, unde 0 indică cel mai ridicat nivel de aciditate, 7 indică echilibrul natural, iar 14 este indiciul celui mai ridicat nivel de alcalinitate. Deoarece numerele de pe această scară reprezintă logaritmi, fiecare număr este de 10 ori mai mare decât următorul. Acest fapt poate fi extrem de important dacă veţi înţelege că nivelul ph-ului sanguin trebuie să fie de 7,4, adică uşor alcalin. Dacă nivelul atomilor de hidrogen din sânge scade ph-ul la 6,95 (prin creşterea numărului de atomi de hidrogen), atunci poate surveni comă sau moartea. Şi opusul este valabil. Convulsiile şi spasmele se pot instală dacă ph-ul devine prea alcalin (adică dacă scade numărul atomilor de hidrogen), deşi situaţia este extrem de rar întâlnită. Este important de menţionat faptul că, în majoritatea cazurilor, convulsiile şi spasmele sunt provocate de carenţele de utilizare a mineralelor.

Practic toate alimentele pe care le consumă oamenii pot fi împărţite în cele două categorii amintite anterior: alimente care pot produce fie aciditate, fie alcalinitate. Rezultatul depinde de "cenuşă" care rămâne în urmă digestiei şi în funcţie de elementul mineral anorganic dominant din alimentele respective, care vor afecta nivelul ph din lichide organice. Alimentele acide vor lasă în organism mai mulţi compuşi de fosfor, fier şi sulf, care vor expulza mineralele alcaline de genul calciului, magneziului, sodiului şi potasiului. Acizii cristalizează, iritând astfel şi inflamând ţesuturile. Aceste cristale se depun oriunde în organism producând inflamaţii, iritaţii şi stimulare sau agitaţie funcţională. Spre exemplu, acidul uric este un produs derivat prin metabolizarea şi/sau dezvoltarea micozelor în organism. Acumularea de acid uric va provocă greaţă şi alte stări inflamatoare în întregul organism.

Pe parcursul digestiei hranei se formează numeroşi alţi acizi. Printre aceştia se număra acidul sulfuric, acidul fosforic, acidul butiric, acidul lactic, acidul acetic şi acidul piroracemic. Dacă aceşti acizi nu sunt convertiţi în electroliţi prin intervenţia sărurilor, ţesuturile vor fi afectate. Cu cât creşte aciditatea din organism, cu atât va face mai multe ravagii.

În zilele noastre, bărbaţii şi femeile consumă hrană care produce în special aciditate, şi anume carne şi produse din carne, cereale, produse lactate pasteurizate, ouă şi tomate gătite. Cum aciditatea este asociată cu căldură, aceşti acizi şi compuşii lor vor produce inflamaţii ale ţesuturilor. Inflamaţiile provoacă slăbiciune la nivel celular şi încapacitatea celulelor de a transporta substanţele nutritive şi de a le transfera prin pereţii membranelor prin intermediul respiraţiei celulare, ceea ce va conduce în final la degradarea ireversibilă a celulei.

Conform afirmaţiilor anterioare, singura cameră acidă de care dispune homo sapiens este stomacul, adică locul în care este iniţiat procesul de digestie a proteinelor.

Imediat după ce conţinutul stomacului este transferat în intestinul subţire, începe secretarea bilei şi a bicarbonatului de sodiu, cu rolul de a alcaliniza acest amestec numit chim. Celelalte faze ale ale procesului digestiv sunt de natură alcalină.

Acumularea de acizi şi de proteine toxice străine la nivel celular este cauza declansării răspunsului imun, denumit inflamaţie. Din acest moment inflamaţia este diagnosticată că un tip de "ită", adică gastrită, colită, cistită, nefrită, bursită şi artrită. De fapt, afecţiunile citate mai sus nu sunt boli, ci reacţii inflamatorii, că răspuns la acidoză.

Din acest motiv, abordarea terapeutică a acestor tulburări cu o medicaţie care va spori şi mai mult aciditatea sau cu steroizi este de-a dreptul absurdă, conducând la degenerarea accentuată a ţesutului. Mult mai logic este să încercam alcalinizarea şi detoxifierea ţesutului, cu alte cuvinte eliminarea acizilor şi a proteinelor străine care au provocat tulburarea de la bun început.

CNN a prezentat recent un raport conform căruia cercetători de la diverse universităţi au demonstrat că ţiparul genetic al celulelor (ADN şi cromozomi) poate fi şi este modificat de acidoză, al cărei efect direct este epuizarea celulei, provocând numeroase transformări ale structurii ADN şi cromozomilor.

Fisiere in arhiva (1):

  • Hiperaciditatea.doc