Iaurt cu Rol în Reglarea Tranzitului Intestinal

CAPITOLUL 1

PREZENTAREA PRODUSULUI

1.1 Istoric

Iaurtul este un produs lactat rezultat din fermentarea laptelui. Orice fel de lapte poate fi folosit pentru a produce iaurt, dar în ziua de azi, laptele de vacă este cel mai des folosit. Iaurtul are o textură ca un gel şi un gust puţin acrişor din cauza fermentării zahărului din lapte (lactoză) în acid lactic. Cuvântul vine de la yoğurt în turceşte care se trage de la verbul yoğurtmak - a combina.

Iaurtul îşi are originea în Asia sau în Europa de est şi a apărut ca răspuns la nevoia de a conserva laptele peste cele câteva ore care urmau mulsului. Astfel a început aventura descoperirii nenumăratelor avantaje nutriţionale şi medicale pe care le deţine.

Coagularea laptelui a fost, desigur, descoperită absolut din întâmplare. În foarte multe ţări, Grecia, Turcia, Mongolia sau India, consumarea iaurtului face parte din tradiţie, dar începând cu anii '20 ai secolului al XX-lea, iaurtul se răspândeşte şi în Europa Occidentală.

1.2 Condiţii de preparare

La începutul secolului trecut s-au organizat expediţii ştiinţifice în Caucaz pentru a descoperi ce anume îi face pe localnici să trăiască mult şi bine. Ei bine, cercetătorii au venit cu răspunsul: iaurtul şi chefirul.

La vremea aceea lumea medicală i-a luat în râs, însă imensa cantitate de date ştiinţifice acumulate în ultimele decade arată fără drept de tăgadă avantajele pe care alimentele probiotice le aduc sănătăţii noastre şi, de ce nu, prelungirii vieţii.

Probioticele aduc "microbi" vii, care însă au efect benefic asupra sănătăţii gazdei, îmbunătăţind raportul între bacteriile "bune" şi cele "rele" din interiorul intestinului. Probioticele pot fi atât naturale: iaurt, chefir, koumis, legume fermentate (care conţin bacteriile "prietenoase"), cât şi industriale - capsule care conţin aceste bacterii selectate. Există şi un grup de alimente numite probiotice, care nu conţin organisme vii, ci aduc o serie de nutrienţi (în special oligozaharide) ce favorizează înmulţirea bacteriilor "prietenoase" deja existente în intestin.

Pentru a fi un probiotic de calitate, iaurtul trebuie să conţină între 100 de milioane şi 1 miliard de bacterii vii pe mililitru, deoarece aciditatea stomacului este o barieră foarte eficientă, distrugând o mare parte dintre ele: este nevoie de foarte multe pentru a fi siguri că ajung câteva şi în colon. Aşadar, un iaurt care are termen de valabilitate foarte lung (săptămâni sau chiar luni) a fost prelucrat termic, distrugându-i-se tocmai aceste colonii bacteriene atât de sănătoase.Pentru ca laptele să se acidifieze şi să se transforme în iaurt, ciobanul îi pune "maia" - un pic din iaurtul rămas din ziua precedentă care conţine bacteriile necesare fermentării (streptococus thermophilus şi lactobacillus bulgaricus). Pentru a fi de calitate şi a exercita efectele benefice descrise, iaurtul mai are nevoie de încă două tipuri de bacterii: bifido bacteria şi lactobacilus casei, iar în circa 24 de ore, iaurtul este gata.

1.3 Informaţii despre consum

Consumul anual de iaurt s-a dublat în ultimii trei ani in România, depăşind pragul de 5 kg pe cap de locuitor, au declarat reprezentanţii Danone, principalul jucător din domeniu.

Peste 30% din populaţia lumii consumă iaurt în mod regulat, iar consumul anual mondial pe cap de locuitor este estimat la două kilograme.

Iaurtul este considerat alimentul sănătos din familia lactatelor fiind unul din alimentele care ajută la prelungirea vieţii. De obicei, iaurtul este corelat cu efectele sale benefice asupra organismului. Mulţi îl consumă drept adjuvant al digestiei. Iaurtul acidofil ajută la redobândirea florei bacteriene normale a colonului, ceea ce duce la o digestie completă şi la o valorificare mai bună a alimentelor bogate în fibre.

Iaurtul este unul dintre produsele lactate cu un conţinut ridicat de calciu, de aceea ar trebui consumat in fiecare zi. Este recomandat tuturor persoanelor, în special celor la care osteoporoza începe să îşi facă simţită prezenţa.

Iaurtul nu e o “revelaţie” a secolului nostru. Cu mii de ani în urmă, el era bine cunoscut de unele popoare din Orientul Mijlociu şi constituia un aliment de bază. Efectele sale benefice în vindecarea diverselor boli intestinale l-au făcut repede cunoscut iar modul lui de producere nu a mai putut rămâne secret.

1.4 Conţinutul iaurtului

Cu sau fără fructe, dietetic sau nu, iaurtul rămâne unul dintre produsele alimentare esenţiale pentru sănătatea noastră. El conţine vitaminele din grupa B-urilor, indispensabile bunei funcţionări a sistemului nervos şi refacerii ţesuturilor îmbătrânite sau afectate de boală, vitamina PP, care ajută la creştere, vitamina A, cea care conferă pielii strălucire şi supleţe, precum şi numeroase minerale (calciu, potasiu, sodiu, zinc etc.).

Este un aliat important pentru siluetă, fiind sărac în calorii, dar bogat în elemente nutritive. Iaurtul obişnuit conţine doar 49 de calorii la 100 gr, cel degresat 38 de calorii, în timp ce iaurtul produs din lapte integral, considerat cel mai caloric, are doar 64 de calorii la 100 gr.

Aşadar, se poate mânca iaurt, chiar dacă se ţine un regim de slăbire. În acest caz se recomandă alegerea unui iaurt simplu sau degresat evitându-se cele cu fructe (acestea au circa 85 de calorii la 100 gr). Iaurtul poate fi consumat şi de persoanele care nu tolerează laptele.

O cutiuţă de 100 gr iaurt conţine între 170 şi 210 mg de calciu, deci asigură 1/3 din necesarul zilnic de calciu al unui copil de 1-3 ani şi 1/5 din necesarul unui adult.