Igiena Apei Folosite în Industria Alimentară

Stabilirea necesarului de apă într-o întreprindere de industrie

alimentară va lua în calcul:

- apa pentru procesul tehnologic, spălare şi dezinfecţie;

- apa pentru nevoile proprii ale personalului;

- apa pentru întreţinerea căilor de acces, a eventualelor zone verzi

şi apa de rezervă necesară combaterii incendiilor.

Debitul de apă necesar producţiei este diferit, în funcţie de specificul

procesului tehnologic, de utilajele folosite şi de caracteristicile materiei

prime utilizate. Calculul necesarului de apă pentru nevoile tehnologice

este corelat cu calculul producţiei pe faze şi cu volumul producţiei.

Necesarul de apă pentru nevoile personalului (apa de băut, cea

necesară menţinerii igienei angajaţilor în timpul producţiei), cât şi cel

necesar rezervelor pentru combaterea incendiilor se stabileşte în

conformitate cu prevederile normativelor în vigoare.

Necesarul de apă pe metru pătrat şi zi pentru întreţinerea căilor de

acces este de 2-3 litri, iar pentru spaţiile verzi de 1,5-2 litri.

Sursele de apă şi alimentarea cu apă

La proiectarea întreprinderilor din industria alimentară se va ţine

cont de asigurarea în zonă a unei surse de apă care trebuie să

corespundă calitativ şi cantitativ necesităţilor tehnologice. Alimentarea cu

apă, de obicei, trebuie să se efectueze prin racordarea la reţeaua

centrală de alimentare cu apă a localităţii. În cazul în care în zona

respectivă nu există reţea publică sau dacă debitul este insuficient,

întreprinderea trebuie să se aprovizioneze din surse proprii. Este indicat

ca întreprinderile să aibă surse proprii de aprovizionare cu apă, pentru

rezerve în cazuri speciale, sau când se cer apei calităţi pe care reţeaua

publică nu le poate asigura.

Sursele de apă de suprafaţă sunt reprezentate de apele

curgătoare (râuri şi fluvii) sau de lacurile naturale. În acest caz instalaţiile

de decantare, filtrare, dezinfecţie, pompare şi depozitare sunt

costisitoare, captarea apei din aceste surse fiind indicată numai pentru

alimentarea unor centre locuite mai mari (oraşe, centre industriale etc.).

Sursele de apă subterană sunt reprezentate de straturile acvifere

freatice, straturile acvifere de adâncime (60-500 m) şi straturile acvifere

alimentate prin infiltraţii artificiale şi izvoare. Pentru folosirea apelor

subterane, cu excepţia izvoarelor, se vor fora puţuri, a căror adâncime

depinde de nivelul apelor subterane şi de debitul ce poate fi obţinut la

nivelul respectiv.

Pentru a se evita eventualele contaminări prin infiltraţii de ape de

suprafaţă, este indicat ca puţurile să aibă o adâncime de 50-60 de metri,

care asigură, în general, apă curată şi fără bacterii. Puţurile destinate

debitelor mari (de apă) trebuie forate la adâncimi de circa 200 metri.

Apa se scoate cu pompe electrice, iar apa pompată poate fi trimisă

direct în conductele ce alimentează punctele de utilizare sau la un

rezervor de unde se distribuie.

Alegerea surselor de apă se face în urma unor studii, care ţin

seama de debitul şi calitatea apei necesare consumatorilor şi de

eficienţa economică a investiţiilor.

Protecţia sanitară a apei

Pentru păstrarea calităţilor apei şi pentru prevenirea riscului

impurificărilor, sursele de apă trebuie protejate cu amenajări denumite

zone de protecţie sanitară, care, în general, sunt formate din trei

perimetre ce se stabilesc în conformitate cu normativele în vigoare.

Cele trei perimetre ale zonei de protecţie sanitară a captărilor sunt:

- perimetrul de regim sever în care nu este permis să se

construiască locuinţe şi/sau construcţii anexe şi în care nu au

acces persoanele fără interes de serviciu. Zona se prevede cu

îndiguiri şi cu pază permanentă.