Extras din proiect
1. Noţiuni generale de management
Conceptul de management cunoaşte 3 accepţiuni: activitate, grup de oameni care conduc o întreprindere şi ştiinţă.
Ca activitate, managementul se poate identifica odată cu procesul de concentrare a activităţii colective de muncă a oamenilor, adică odată cu procesul de adâncire a diviziunii muncii.
Managementul, ca grup de oameni care conduce un sistem economic (o direcţie, un departament, o secţie, o întreprindere, un minister etc.) se diferenţiază cel puţin după două criterii şi anume:
- domeniul de activitate în care lucrează managerul
- nivelul ierarhic din cadrul organizaţiei în care activează
Este evident că un manager nu face acelaşi lucru cu un altul din alt domeniu de activitate şi nici în acelaşi domeniu, doi manageri nu realizează aceeaşi muncă dacă se situează pe trepte diferite ale piramidei conducerii.
Ca ştiinţă, managementul reprezintă o ştiinţă economică de firmă, ca şi marketingul. Locul său în cadrul sistemului ştiinţelor economice nu este central, dar conţinutul său se dezvoltă prin prelucrarea conceptelor de bază de la alte ştiinţe economice pe care le interpretează într-o manieră proprie şi la rândul său, oferă idei, teorii şi principii care pot fi preluate de alte ştiinţe ale sistemului.
Managementul, ca ştiinţă are un obiect de studiu specific. Obiectul de studiu al ştiinţei managementului îl reprezintă relaţiile de conducere adică totalitatea raporturilor dintre elementele implicate într-o organizaţie şi dintre aceştia şi factorii exteriori. În acest fel, managementul priveşte atât firma şi variabilele intrinseci respectiv organizarea ei şi procesele care se derulează în interiorul unei organizaţii, cât şi conjunctura în care acţionează firma, respectiv factorii extrinseci care înseamnă elementele de micro şi macromediu ale întreprinderii.
În concluzie, managementul reprezintă un ansamblu de activităţi desfăşurate cu scopul de a se asigura funcţionalitatea normală, eficientă a sistemelor economice de către unul sau mai mulţi indivizi şi care fac obiectul unei ştiinţe.
Managementul modern implică un mare număr de abilităţi şi orientări, dintre care multe presupun abilităţi legate de statistică, utilizarea tehnologiei informaţiei, contabilitate şi matematică. Managementul pune accent pe rezolvarea raţională a problemelor şi pe gândirea logică. Cum managementul implică în mod necesar oameni, este de o mare importanţă deţinerea de abilităţi interpersonale – abilitatea de a lucra cu indivizii, dar şi cu echipe de lucru. Pentru a avea succes, un manager trebuie să îndeplinească mai multe roluri şi funcţii.
Domeniul managementului se intersectează cu un mare număr de discipline – ştiinţe sociale, logică, filozofie, matematică, tehnologie informatică, relaţii internaţionale, lingvistică şi cultură. Pentru a fi bine pregătit, viitorul manager are nevoie de un bagaj bogat de cunoştinţe din domenii variate şi de abilităţi care să îi permită să îndeplinească o serie de funcţii; toate acestea îl vor ajuta să îşi îmbunătăţească din punct de vedere calitativ deciziile şi abilităţile.
Şcoli moderne de gândire managerială
Complex şi uneori divergent, actul de conducere este definit de eforturile depuse în practica managerială a mai multor decenii. Pe măsură ce condiţiile economice şi sociale s-au schimbat, s-au modificat şi modalităţile prin care managerii înţelegeau să ajute la atingerea obiectivelor organizaţionale. Cea mai bună modalitate de a înţelege dezvoltarea practicii manageriale actuale este analizarea şcolilor de gândire managerială apărute de la începutul secolului trecut.
Şcoala raţională de gândire managerială a apărut în primele decenii ale secolului al XX-lea şi a fost condusă de francezul Henri Fayol, care în 1916 a publicat Managementul general şi industrial. Fayol privea managementul ca pe un sistem raţional şi considera că în orice afacere este nevoie ca activităţile, fie ele tehnice, comerciale, financiare, contabile sau legate de securitate, să fie conduse pe baza unor principii elementare ale managementului.
Cele 14 principii ale managementului enunţate de Fayol sunt:
1. Diviziunea muncii. Specializarea angajaţilor (muncitori şi membri ai conducerii), în vederea creşterii eficienţei şi îmbunătăţirii rezultatelor.
2. Autoritate şi responsabilitate. Dreptul de a da ordine şi puterea de a pretinde supunerea.
3. Disciplină. Gradul în care angajaţii sunt supuşi, îşi dau silinţa, îşi consumă energia şi modul în care se comportă sunt influenţate de cei care îi conduc.
4. Unitatea decizională. Nici o persoană nu trebuie să aibă mai mult de un şef.
5. Unitatea direcţiei. O organizaţie trebuie să aibă un singur plan de atingere a obiectivelor (dezvoltarea principiului unităţii decizionale).
6. Subordonarea intereselor individuale interesului general. Preocuparea faţă de organizaţie este mai importantă decât preocupările individuale.
7. Plata. Asigurarea compensaţiilor corecte şi satisfăcătoare pentru toţi, recompensarea competenţei.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Impactul Industriei Alimentare asupra Mediului Inconjurator in Judetul Sibiu.doc