Indicatori de calitate ai laptelui materie primă conform cerințelor UE și metode de analiză

I. INTRODUCERE

Calitatea laptelui materie primă din România, este în general sub prevederile standardelor stabilite de Directiva Consiliului nr.46/1992 care acţionează în Uniunea Europeană şi care au fost transpuse în legislaţia noastră. La această dată, aplicarea standardelor europene determină probleme sub raportul realizării cerinţelor privind calitatea şi siguranţa alimentară care au trebuit eliminate până la momentul aderării.

Pentru a produce un lapte de calitate trebuie respectate câteva reguli în cadrul unei ferme şi anume:

- Reguli cu privire la starea de sănătate a animalelor din fermă;

- Reguli cu privire la igiena mulsului, manipulării în cadrul fermei şi al transportului;

- Reguli privind furajarea şi adăparea animalelor;

- Reguli privind starea de confort a animalelor;

- Reguli privind respectarea mediului înconjurător.

REGULI CE TREBUIE RESPECTATE PENTRU A PRODUCE UN LAPTE DE CALITATE

Reguli cu privire la starea de sănătate a animalelor.

Aceste reguli vizează în principal ca animalele producătoare de lapte să fie într-o stare bună de sănătate, stare menţinută printr-un Program strategic de prevenire şi combatere a diverselor boli care afectează producţia de lapte.

Pe scurt, un asemenea program trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

1. Să prevină pătrunderea diverselor boli în cadrul fermei; - cumpărarea de animale din alte ferme pentru populare, înlocuire, îngrăşare sau alte scopuri să se facă dacă se cunosc date despre acestea de la medicul veterinar oficial, sau pe baza actelor emise de către acesta; să cumpere doar animale care sunt identificate prin crotaliere; atunci când nu sunt informaţii despre starea de sănătate a animalelor să se asigure o perioadă de carantină (izolare de grupul de animale din fermă); transportul animalelor cumpărate să fie efectuat respectând legislaţia privind transportul animalelor; limitarea pe cât posibil a accesului altor persoane în interiorul fermei; în cooperare cu medicul veterinar oficial să transmită în anumite perioade ale anului probe de fecale laboratorului veterinar pentru stabilirea gradului de parazitism intern la animalele din fermă;

2. Să planifice un program de tratamente veterinare necesar menţinerii stării de sănătate a animalelor în conformitate cu arealul unde se găseşte ferma; să identifice toate animalele din fermă prin crotaliere; să aplice un program strategic de acţiuni sanitar veterinare care să asigure păstrarea stării de sănătate a animalelor; să respecte regulile cu privire la administrarea medicamentelor în perioada de lactaţie; să verifice periodic starea de sănătate a animalelor; să înregistreze toate tratamentele veterinare preventive şi/sau curative efectuate; să izoleze animalele bolnave de cele sănătoase iar laptele acestora să fie muls separat şi păstrat în recipienţi folosiţi numai pentru acestea; să se informeze despre riscurile zoonozelor la om şi animale;

3. Să prevină utilizarea medicamentelor şi produselor sanitare veterinare fără prescripţie şi supraveghere a medicului veterinar de circumscripţie; să prevină utilizarea necontrolată şi nesupravegheată a medicamentelor sanitar-veterinare care afectează calitatea laptelui; alături de medicamente alte substanţe chimice precum : detergenţi (utilizaţi la curăţirea ustensilelor de muls), substanţe anti-parazitare, ierbicide, fungicide, dezinfectante pot afecta grav calitatea laptelui; să asigure depozitarea acestor produse sub stricta supraveghere în cadrul fermei în conformitate cu normele în vigoare;

4. Să asigure instruirea persoanelor care lucrează în cadrul fermei cu privire la regulile menţionate mai sus; să instruiască personalul din cadrul fermei în ceea ce priveşte importanţa supravegherii stării de sănătate a animalelor, a recunoaşterii şi manipulării substanţelor chimice: antibiotice, detergenţi, substanţe anti-parazitare, ierbicide, fungicide, dezinfectante sau altele.

Reguli cu privire la igiena mulsului, manipulării în cadrul fermei şi al transportului

Mulsul, este una dintre cele mai importante activităţi din cadrul fermei. Procesatorii şi consumatorii cer ca fermierii să furnizeze un lapte de calitate şi de aceea organizarea acestei activităţi presupune minimizarea nivelului de microbi, substanţe chimice şi contaminare fizică a acestuia. O bună organizare a mulsului cuprinde atât procesul de obţinere a laptelui de oaie cât şi manipularea acestuia în timpul mulsului, după muls şi în timpul transportului.

Fermierul trebuie să se asigure că:

- mulgătorii respectă cerinţele de igienă personală şi la locul de muls cu scopul de limitare a contaminării laptelui prin mâinile acestora;

- ustensilele de muls sunt în stare bună de funcţionare, spălate şi dezinfectate după fiecare mulgere;

- are la dispoziţie o sursă de apă curată în timpul mulsului;

- a pus la punct un sistem de depistare a cazurilor de mamită la animalele mulse;

- manipularea laptelui se face în condiţii de igienă pentru prevenirea contaminării acestuia prin strecurare, stocare etc;

- sunt luate măsurile necesare pentru răcirea imediată a laptelui după muls şi depozitarea acestuia în recipiente adecvate (inox).