Industria Textilă

INTRODUCERE

Activităţile industriei textile şi a produselor textile se regăsesc în CAEN poziţia 17, în timp ce activităţile industriei confecţiilor de îmbrăcăminte în CAEN poziţia 18 (anexa 1).

Industria textilă şi cea a confecţiilor de îmbrăcăminte, cu o tradiţie de peste 100 ani în România, s-a dezvoltat mai accentuat în perioada 1965-1980, cu utilaje, instalaţii şi tehnologii preponderent din ţară. Structura de producţie a anilor '70-'80 a fost astfel construită, încât să satisfacă nevoile pieţei interne cu textile şi îmbrăcăminte, iar surplusul de produse să se

exporte preponderent în ţările CAER şi apoi în alte ţări.

În prezent există un climat de incertitudine în comunitatea textilă europeană. Acest fapt este rezultatul schimbărilor rapide și continue din ultimii ani, ce au condus la restructurarea, reorganizarea și marginalizarea prelucrătorilor de textile. Un rezultat major al acestor dezvoltări este descreșterea puternică a numărului de persoane implicate în industria textilă și de îmbrăcăminte, combinată cu tot mai puține companii active în domeniul textil. De aceea, este o necesitate absolută creionarea situației pentru această industrie, cu scopul de a avea în cele din urmă o viziune în ceea ce privește traiectoria și modurile de evitare a unor eventuale căderi dintr-o criză în altă. Este foarte important că acest domeniu să-și redefinească muncă din industrie, din institute și din universități, în legătură cu textilele.

Industria de produse textile (și de îmbrăcăminte) a investit mult în costurile de structură. Pentru multe țări care doresc să se dezvolte, domeniul produselor textile-îmbrăcăminte este perceput că o industrie de pornire pe orice drum al industrializării.

Unele țări trebuie să se îndrepte către materiale specializate, produse proiectate, avansate din punct de vedere tehnic și cercetare controlată. Astfel unele pot intra pe piețe marginale, pot explora piețe unde alte materiale sunt deja folosite și unde calitatea și funcționalitatea la un cost rezonabil sunt de cea mai mare importantă.

În altă ordine de idei, înseamnă că pierderile posibil de ocolit trebuie eliminate din întreg lanțul de producție. Complexitatea procesului de conducere a costurilor tinde să genereze o diferențiere netă. Toate acestea cer în plus multă automatizare, prelucrare pe calculator și informatizare.

Prin redefinirea și reorganizarea parametrilor operaționali, funcțiile vor ramne.

Pentru o firmă, și produsele sale se vor menține, în mod special, în avantajul competitivității susținute. Această schimbare va genera o industrie intensiv producătoare, cu capital în creștere, unde este activ un personal foarte pregătit, educat și bine perfecționat. Acest fapt necesită implicit un sistem modern de învățământ, tehnologii noi de învățat și o continuă actualizare a angajaților cu ultimele dezvoltări tehnologice.

Textilele sunt unul dintre motoarele impresionante economice din istorie. Din nefericire, deseori s-a îndreptat către zonele unde oamenii muncesc mult pentru bani puțini. Este una din industriile cele mai frecvențe și este folosită de națiuni ca o intrare în industrializare (similar agriculturii), dar și ca o cale de trecere de la sărăcie la o oarecare prosperitate. Activitățile textile sunt în particular vulnerabile în ceea ce privește plată muncitorilor și dezvoltările tehnologice. Atunci când costurile tind să devină prea mari, afacerea este pur și simplu mutată și predată oamenilor din țări slab dezvoltate. Slabele bariere comerciale încurajează această tendința. De asemenea, prin arătarea unui total liberalism, până în 2005 (schimbarea tuturor cotațiilor) textilele în Europa vor avea de mers către o schimbare radicală în următorii ani.

Se așteaptă că peste 10 ani, până la 90% din produsele textile, în prezent fabricate în Europa, să fie realizate și vândute la prețuri foarte mici pe alte continente. Pentru a răspunde la acesta provocare este necesară o apropiere europeană unică. Această apropiere presupune industrie, institute de cercetare și lumea educațională.

Viitorul textil în Europa este pentru materiale textile "gândite", multifuncționale. Aceste materiale unice sunt rezultatul inovării din cercetarea susținută din mediul textil. Exemple de astfel de produse/procese sunt:

- aplicații enzimatice și tehnologii genetice/ biotehnologii;

- micro-încapsulări;

- îmbrăcăminte de siguranță/îmbrăcăminte de protecție;

- îmbrăcăminte cu capacitate mărită de absorbție;

- textile pe bază de fibre optice;

- proteze vasculare speciale, textile medicale în general;

- biomateriale pentru refacerea țesutului;

- fibre pe bază de noi biopolimeri;

- geotextile;