Industria Tutunului

1. Generalităţi despre ambalaje

Ambalajul se defineşte ca un mijloc (sau ansamblu de mijloace) destinat să cuprindă sau să învelească un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protecţia temporară din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic, în scopul menţinerii calităţii şi integrităţii acestora în stare de livrare, în decursul manipulării, transportului, depozitării şi desfacerii până la consumator sau până la expirarea termenului de garanţie.

Operaţia de ambalare este un procedeu sau o metodă prin care se asigură, cu ajutorul ambalajului, protecţia temporară a produsului în timpul manipulării, transportului, depozitării, vânzării, contribuind la înlesnirea acestora, până la consumare sau până la expirarea termenului de garanţie.

În practica curentă se mai întâlneşte şi termenul de preambalare, care reprezintă ambalarea parţială a produselor efectuată la locul de producţie sau de depozitare, în scopul prevenirii unor deteriorări pe fazele de producţie. De asemenea, unele produse sunt preambalate înaintea vânzării folosind ambalajele de desfacere.

Ambalajul mărfurilor poate fi privit şi analizat din două puncte de vedere: tehnic şi economic.Din punct de vedere tehnic ambalajul mărfurilor constituie un ansamblu de materiale destinat protecţiei calităţii şi integrităţii produsului, destinat facilitării tuturor operaţiilor ce urmează în circuitul economic după ambalarea produselor.

Sub aspect economic ambalajul este privit ca un produs finit deoarece în el s-au investit cheltuieli materiale şi umane pentru obţinerea lui.În comerţul actual, practic nu se mai poate concepe marfa fără ambalajul ei.

1.1. Funcţiile ambalajelor

Considerat de multe ori fără importanţă, ambalajul este însă un produs indispensabil tranzacţiilor comerciale datorită rolului şi funcţiilor pe care le îndeplineşte. În ţările cu tradiţie în domeniul ambalajelor, acesta este considerat ca fiind parte integrantă a produsului de înaltă calitate.

Ponderea costului ambalajelor în costul total al produselor nu este de neglijat, fiind cuprinsă între 5 şi 15 %, iar în cazul produselor de lux, poate ajunge până la 30 – 50 %.Ambalajul a devenit indispensabil în circulaţia tehnică a mărfurilor. În prezent se apreciază că cca. 99 % din mărfuri sunt ambalate într-un mod sau altul.Principalele funcţii pe care trebuie să le îndeplinească ambalajele sunt:

Funcţia de conservare şi protecţie a produselor – reprezintă funcţia de bază a ambalajelor şi constă în capacitatea ambalajului de a proteja conţinutul de influenţele mediului extern. Între ambalaj, produs şi metoda de ambalare trebuie să existe o corelaţie perfectă, astfel încât produsul să ajungă la client într-o stare cât mai bună, care să permită consumul sau utilizarea conform parametrilor specificaţi în documentaţia tehnică a produsului. Ambalajele asigură protecţia produselor împotriva acţiunii următorilor tipuri de factori:

- factori fizici – solicitări mecanice, lumină, temperatură, presiune, etc.

- factori chimici – vapori de apă, gaze atmosferice (oxigen, dioxid de carbon, dioxid de sulf, oxizi de azot, etc.)

- factori biologici – microorganisme, spori, mucegaiuri, insecte, rozătoare, etc.

Această funcţie de bază a ambalajelor prezintă două aspecte particulare:

- conservarea calităţii prin ambalare înseamnă că ambalajul protejează produsul din interior de influenţa factorilor externi, care îl pot deteriora, îi pot provoca daune sau pot iniţia procese de degradare (umiditatea, radiaţiile solare, praful, microorganismele, temperatura, radiaţiile ultraviolete, etc.). Acţiunea acestor factori poate fi directă sau indirectă. Ambalajul fiind în contact direct cu produsul, acest contact nu trebuie să ducă la degradarea mărfii prin reacţii chimice posibile. Din acest punct de vedere, alegerea materialului de ambalare va fi condiţionată de specificul produsului ambalat.

- ambalajul este un mijloc de protecţie a mediului şi a oamenilor împotriva efectelor negative ale unor produse toxice, inflamabile sau corozive. În acest caz trebuie avută o grijă deosebită în alegerea materialului de ambalare, care trebuie să satisfacă mai multe condiţii – să fie o barieră impermeabilă pentru produsul din interior şi să nu interacţioneze chimic cu acesta pentru a nu da naştere altor produşi periculoşi.

Funcţia de transport – manipulare - depozitare - se manifestă în cadrul circuitului economic ce urmează producerii mărfii, în drumul ei către beneficiar sau consumator. Pe acest circuit apar o serie de probleme legate de menţinerea calităţii produsului. Din acest punct de vedere, cerinţele ambalajului sunt următoarele:

- adaptarea ambalajului la normele şi mijloacele de transport;

- optimizarea raportului volum / masă (greutate); de exemplu, ambalajele cu volum standard beneficiază de un preţ mai avantajos faţă de ambalajele cu volume nestandardizate sau agabaritice (foarte mari), respectiv ambalajele cu mase proprii mai mici beneficiază de taxe de transport mai mici;

- posibilitatea adaptării dimensiunilor ambalajelor la mijloacele de transport (ambalaje pliabile, sau cu volume variabile).

Funcţia de promovare a produselor şi informare – este cea mai nouă funcţie a ambalajelor. Crearea ambalajelor constituie unul din elementele strategice ale firmelor în politica de comercializare a produselor. Ambalajul înlocuieşte arta vânzătorului prin forma, grafica şi estetica sa, contribuind la promovarea desfacerii. El trebuie să atragă atenţia cumpărătorului în mod spontan, să fie uşor de recunoscut şi să sugereze o idee precisă despre produs. Prin intermediul lui, cumpărătorul trebuie să afle informaţii despre caracteristicile principale ale produsului în limitele cadrului juridic şi tehnic, să fie un agent de publicitate pentru produs şi în nici un caz să inducă în eroare consumatorul.

Ambalajul trebuie să îndeplinească câteva condiţii de bază pentru a-şi putea îndeplini funcţia de promovare şi informare:

- să pună în evidenţă marca comercială a produsului

- înscrisurile să fie clare, uşor de citit, pentru a nu da naştere la confuzii

- să pună în valoare caracteristicile principale ale produsului, astfel încât cumpărătorul să-l deosebească cu uşurinţă de altele similare

- să creeze imaginea calităţii produsului prin diferite mijloace (formă, soliditate, comoditate în utilizare).

În cazul produselor vândute în sistemul de autoservire, ambalajul constituie singura legătură dintre client şi produs. De aceea el trebuie adaptat vânzării în masă şi să aibă însuşiri care să-i permită promovarea vânzărilor. În condiţiile actuale, în care raportul calitate / preţ este aproximativ acelaşi pentru produse asemănătoare realizate la firme diferite, produsul care se diferenţiază prin stil, ambalaj ingenios, reuşesc să iasă în evidenţă faţă de produsele concurente. Din această cauză ambalajul este numit deseori „vânzătorul mut al produselor”.

1.2.Clasificarea ambalajelor

În ultimele decenii ambalajele s-au diversificat mult, atât din punct de vedere al materialelor din care acestea sunt făcute, cât şi din punct de vedere funcţional.Ambalajele se clasifică în funcţie de mai multe criterii, care sunt utilizate frecvent în practicã:

- după materialul folosit în confecţionarea ambalajelor:

• ambalaje din hârtie şi carton;

• ambalaje din sticlă;

• ambalaje din metal;

• ambalaje din materiale plastice;

• ambalaje din lemn, înlocuitori din lemn şi împletituri;

• ambalaje din materiale textile;

• ambalaje din materiale complexe.

- după sistemul de confecţionare:

• ambalaje fixe;

• ambalaje demontabile;

• ambalaje pliabile.

- după tip:

• plicuri;

• pungi;

• plase;

• lăzi;

• cutii;

• flacoane;

• borcane etc.

- după domeniul de utilizare:

• ambalaje de transport;

• ambalaje de desfacere şi prezentare.

- după specificul produsului ambalat:

• ambalaje pentru produse alimentare;

• ambalaje pentru produse nealimentare;

• ambalaje pentru produse periculoase;

• ambalaje individuale;

• ambalaje colective.

- după gradul de rigiditate:

• ambalaje rigide;

• ambalaje semirigide;

• ambalaje suple.

- după modul de circulaţie al ambalajului:

• ambalaje refolosibile;

• ambalaje nerefolosibile – tip pierdut.