Înființarea unei ferme de vaci de lapte

INTRODUCERE

Creșterea bovinelor reprezintă o ramură importantă a agriculturii, acestea asigură un însemnat procent din hrana consumatorilor. Această ramură ocupă și va ocupa locul prioritar în economia producției animaliere. Importanța creșterii lor este dată de varietatea produselor pe care le furnizează, acestea fiind: laptele, carnea, piei, gunoi de grajd, sânge, păr etc. Bovinele de lapte și laptele prezintă obictul de studiu al acestui proiect.

Laptele, datorită compoziției chimice complexe, valorii biologice ridicate și gradului înalt de digestibilitate, este cel mai important produs. Acesta conține peste 100 de substanțe necesare organismului uman: toți cei 20 de aminoacizi, 10 acizi grași, 25 vitamine și 45 elemente minerale. [5]

Unul dintre principalele motive pentru care vegetarienii evită consumul de carne îl constituie condițiile în care animalele sunt crescute și îngrășate. Mulți oameni apreciază că aplicarea cunoștințelor etologice, de comportament și confort a animalelor, va determina îmbunătățirea condițiilor de întreținere.

Cercetătorii și observatorii au arătat că o mare parte dintre bolile și sindroamele contemporane sunt în relație cu condițiile de întreținere și furajare sau de metodele de creștere care au fost adoptate pentru mărirea prodcuției și a eficienței economice. Astfel, au apărut noi probleme care solicită noi soluții din partea nutriționiștilor și specialiștilor în domeniul creșterii animalelor.

Produsele ecologice devin din ce în ce mai populare pe piață, fiind considerate de calitate superioară, având o valoare nutritivă ridicată obținută pe cale ecologică naturală. Trecerea la agricultură ecologică a devenit un obiectiv al țărilor dezvoltate, astfel încât este luat în calcul sensibilitatea animalelor și protecția mediului înconjurător.

Fermele ecologice urmăresc să realizeze o alternativă în acest sens, astfel încât se urmarește recunoașterea faptului că fermele zootehnice sunt nu numai unități de producție, ci și unități vii, care sunt parte integrantă a unui întreg.

Partea I – Studiu bibliografic

Capitolul I. Principii de creștere a taurinelor în sistem ecologic

1.1. Sistemul ecologic de creștere a animalelor

Producția ecologică are drept scop formarea unui sistem agricol susținut, echilibrat, diversificat, profitabil, cu protejarea mediului înconjurător și asigurarea de produse alimentare de o calitate superioară pentru populația consumătoare.

Creșterea animalelor în sistem ecologic presupune o serie de principii care trebuie respectate. Acestea fiind urmatoarele: eliminarea oricăror tehnologii poluante; integrarea în sistemul de producție a creșterii animalelor; aplicarea tehnologiilor zootehnice care sa respecte cerințele diferitor specii și raselor; produsele animaliere fiind cu valoare nutritivă ridicată sănătoasă, libere de substanțe toxice.[6]

Animalele de fermă sunt o componentă importantă a circuitului nutrienților din fermă. Producțiea efectivelor de animale trebuie să fie ăn strânsă legătură cu recolta și cu solul. Efectivul de animale trebuie sa provină din creșterea raselor și liniilor locale. Calitatea producției are un rol principal. Adăposturile animalelor trebuie să satisfacă nevoile acestora. Hrănirea animalelor se face cu produse ecologice obținute pe culturiele agricole proprii. Îmbolnăvirea animalelor trebuie prevenită. Folosirea organismelor modificate genetic și produselor derivate din acestea sau obținute cu ajutorul organismelor modificate genetic este interzisă. Este obligatorie documentația completă de proceduri de operare și inspecția independentă a fermei.

În creșterea animalelor în sistem ecologic, trebuie să fie asigurată suficientă lumină și ventilație naturală și acces nelimitat la hrană și adăpare. Spațiul de odihnă trebuie să fie uscat, nu este recomandată pardoseala din scândură, în grajd este prescris un minim de spațiu pentru toate speciile de animale. Efectivele de animale trebuie să aibă asigurate condiții de mișcare și contact social între animale. Starea de sănătate a animalelor trebuie să fie îmbunătățită, să existe zone potrivite pentru adăpostire, să poată să stea în adăpost, în padoc sau la pășune. Trebuie sa fie asigurată calitatea muncii crescătorului, de exemplu, instalarea de standuri de muls, furnizarea de hrană variată pentru animale, paie pentru așternut.

1.2. Hrănirea

Hrănirea se face pe baza furajelor obținute în fermă sau cu furaje concentrate. Furajele trebuie să fie producția ecologică. Dacă furajele nu sunt ecologice, pot fi achiziționate maxim 5% furaje convenționale, dar fară manipulare genetică, pe baza unui certificat de scutire, în cazul în care a fost obținută permisiunea de la autoritatea de reglementare. Însă acum această scutire nu mai este valabilă.

O hrănire variată și echilibrată este garanția sănătății animalelor. Pentru vacile de lapte cel puțin 60% din cantitatea zilnică a rației constă din furae proaspete, uscate sau însilozate. Numai pentru vacile de lapte cu o producție mare de lapte,în primile trei luni de lactație pentru o perioandă limitată de timp este permisă o cotă de 50%, astfel încât să nu se ajungă la un deficit de aprovizionare. Vițeii trebuie să fie hrăniți timp de trei luni cu lapte intregral, de preferință cu lapte matern. Aceasta înseamnă că vițeii trebuie alăptați de vacă sau să fie hrăniți cu lapte integral. Nu este permisă folosirea aditivilor furajeri sintetizați chimic pentru stimularea creșterii animalelor, manipularea proceselor metabolice de digestie sau tratamentele de prevenire a bolilor. Acești aditivi interziși sunt antibioticele, factorii de performanță și de creștere, vitaminele sintetice și aminoacizii, organismele modificate genetic și derivatele lor.