Instalație de distilare a amestecului binar

1. Industria conservelor de legume şi fructe – subproduse şi deşeuri

La prelucrarea fructelor şi legumelor în vederea conservării, pe diferite faze ale procesului tehnologic apar o gamă mare de subproduse şi deşeuri, care, valorificate în mod corespunzător, pot constitui o rezervă importantă de materii prime cu eficienţă tehnico-economică şi cu o contribuţie importantă în protecţia mediului.

Acesta cu atât mai mult cu cât o bună parte din aceste subproduse şi deşeuri au o pondere mare, fie datorită procentului ridicat rezultat la prelucrare, ca de exemplu, vrejurile şi cojile, casa seminţelor etc., fie datorită cantităţilor mari de materie primă prelucrată, cum se găsesc în cazul tehnologiilor pentru pasta de tomate.

1.1 Subproduse şi deşeuri de mazăre

La fabricare conservelor de mazăre se obţin mari cantităţi de subproduse şi deşeuri, sub formă de teci, atunci când recoltarea mazărei s-a realizat manual, fie sub formă de vrejuri, când recoltarea s-a realizat mecanic. Cea mai raţională valorificare a tecilor şi vrejilor de mazăre o constituie folosirea lor în scopuri furajere.

Pentru a ilustra importanţa acestei decizii de valorificare este suficient să se menţioneze că tecile de mazăre reprezintă 55-65% din totalul păstăilor, iar vrejurile 80-85% în raport cu masa verde supusă procesuluide batere, atunci când recoltarea s-a realizat mecanizat. Importanţa tehnico- economică a acestor produse: 74% din cpmpoziţia vrejilor şi tecilor este nutriţională, iar 50% din conţinutul proteic reprezintă hrana proteică a animalelor. Compoziţia chimică a tecilor şi vrejilor este prezentată în tabelul 2.

Tabel 2.

Componetul , % Teci Vrej

Substanţă uscată 12,9 13,4

Substanţe extractive neazotoase 6,9 6,5

Substanţe proteice 1,8 1,9

Lipide 0,3 0,37

Celuloză 3 3,7

Cenuşă 0,9 1

Proteine digestibile 1 1,3

Total substanţe nutritiv digestibile 9,4 9,6

1.2 Subproduse şi deşeuri la tomate

La prelucrarea tomatelor, subrpodusele şi deşeurile obşinute sunt formate din seminţe şi pieliţe; diferă calitativ şi cantitativ în funcţie de procesul tehnologic. Astfel :

• la fabricarea pastei de tomate se obţin 2 – 4 % seminţe fără faza de prefierbere şi 4-6 % pieliţe plus seminţe cu prefierbere;

• la fabricarea sucului de tomate se obţine după prefierbere un ameste format din seminţe, pieliţe şi o parte de pulpă, cantitativ reprezintă 25- 35 % raportate la materia primă;

• la fabricarea conservelor de tomate decojite se obţin 10 -20 % pieliţe, cu o parte de pulpă aderentă la acestea. Totodată, la sortare pot rezulta în funcţie de calitatea materiei prime şi modul de decojire, între 10- 40 % tomate decojite necorespunzător, care se pot valorifica la fabricarea pastei de tomate;

• în fabricarea conservelor de tomate umplute se elimină partea superioară de la peduncul, capacul şi miezul cu seminţe, care se utilizează la fabricarea pastei de tomate.

Subprodusele şi deşeurile care ridică anumite probleme la valorificare sunt numai cele obţinute de la fabricarea pastei de tomate, a sucului de tomate şi pieliţele cu pulpa aderentă rezultate la decojire, dominate cantitativ fiind în tehnologia pastei de tomate.

1.3 Deşeuri şi subproduse de fasole verde

Deşeurile rezultate la curăţirea fasolei verzi sunt formate în principal din capete şi aţe, reprezentând 5- 10 % din totalul materiei prime prelucrate, în cazul curăţirii mecanice şi 3-7 % la curăţirea manuală.

Aceste deşeuri pot fi valorificate în scopuri furajere, fie ca atare, fie prin uscare sau însilozare. Mai raţional este însă a se utiliza în stare proaspătă, calitatea acestora se menţine după o durată de depozitare de 3-5 zile fară a prezenta modificări caracteristice fenomenelor de alterare.

Compoziţia chimică care determină valoarea furajeră este reprezentată prin: substanţa uscată: 10,4- 15,2%, zahăr total: 1,9 -3,3%, substanţe proteice: 2,4- 2,7%, celuloză : 1,1- 2,4%, vitamina C: 5,1- 25,4 mg/ 100g , cenuşă: 0,34- 1,27%.

În procesul de fabricare a conservelor de fasole tăiată, mai rezultă o cantitate mică de deşeu la operaţia de tăiere a păstăilor (bucăţi mici de păstăi, boabe de fasole), care de asemenea pot fi folosite în scopuri furajere, în amestec cu deşeurile rezultate la curăţire.

1.4 Deşeuri şi subproduse de ardei gras

La curăţirea ardeiului gras şi a gogoşarilor, conserve sub formă de tocană de legume, ardei umplut, ardei umpluţi cu orez, zacuscă, gogoşari în oţet etc., rezultă deşeuri sub formă de cotoare, reprezentând 18- 25% din totalul materiei prime prelucrate cu următoarea compoziţie chimică:

• substanţă uscată: 10%

• substanţe extractive neazotate: 3-4 %

• celuloză: 0,9- 1,7 %

• substanţe proteice (inclusiv sămânţa): 2,1%.

Deşeurile solide din aceste sector tehnologic sunt valorificate sub formă de furaje sau depozitate şi evacuate în spaţii special amenajate pentru deşeuri nevalorificabile.

1.5 Deşeuri şi subproduse rezultate la prelucrarea altor produse

În afara materiilor prime cu o mare pondere în producţia conservelor de legume: mazăre, tomate, fasole, ardei, fabricile de conserve mai prelucrează în cantităţi mult mai reduse, o gamă mare de legume ca: vinete, dovlecei, ciuperci, varză, conopidă, ceapă. În tabelul 3 se prezintă cantitatea şi calitatea produselor deşeu rezultate.

Tot aici sunt prezentate, pentru câteva din aceste deşeuri, cantităţile rezultate şi compoziţia chimică ce determină valoarea lor furajeră. Din aceste date se constată că turtele rezultate în urma presării morcovilor, pentru obţinerea sucului, conţin cantităţi mari de beta- caroten, ceea ce face acest deşeu să poată fi valorificat în condiţii avantajoase pentru obţinerea concentratelor de caroten sau a coloranţilor de culoarea galbenă.