Istoria Bucătăriei Românești

Argument

România are un veritabil potenţial turistic şi dacă încercaţi să străbateţi ţara, dacă vreţi să o cunoaşteţi cu adevărat veţi fi întâmpinaţi peste tot de o masă generoasă şi diferite obiceiuri şi tradiţii. Nu ezitaţi să descoperiţi secretele bucătăriei transilvăvene sau moldoveneşti, că de altfel şi pe cele ale celorlalte regiuni româneşti, unde obiceiurile sunt uluitoare, dar, fără îndoială, originale.

Am constatat ca toate aceste zone sunt diferite din punct de vedere al gastronomiei şi al tradiţiilor. În acest proiect am încercat să conturez personalitatea bucătăriei româneşti ca bucătărie naţională, într-un spaţiu de interferenţă a influienţelor orientale şi occidentale, dar şi ca sinteză a caracteristicilor culinare ale provinciilor istorice. Aici sunt reunite reţete vechi de sute de ani influienţate de bucătăria turcească, grecească, rusească, sârbească, ungurească; influienţe care au contribuit de-a lungul veacurilor la construirea bucătăriei specifice româneşti. Rezultatul acestor întrepătrunderi este conturarea unei bucătării variate în care se întâlnesc atât preparate simple, de pe masa ţăranului, cât şi preparate rafinate, deosebit de atractive şi gustoase.

Am ales aceasta temă pentru a-mi îmbunătăţi cunoştinţele despre tradiţiile şi obiceiurile românilor din toate zonele ale ţării.

Tema mea cuprinde cinci capitole, în primul capitol am prezentat istoria bucătăriei româneşti, de asemenea am clasificat toate zonele ţării în care am scos în evidenţă tradiţiile şi obiceiurile acestora.

Cum putem afla mai bine adevărul despre o regiune şi cum să-i apreciem tradiţiile şi felurile de mâncare, dacă nu degustând o masa bună?

Istoria bucatariei romanesti

Istoria bucatariei : se confruntă cu istoria omenirii. Punctul de plecare al bucătăriei îl putem localiza odata cu apariţia focului. Descoperirea focului revoluţionează hrana omului, acum alimentele suferă transformări: prin frigere, ele devin gustoase, aromate, pline de savoare. După foc, fermentaţia revoluţionează obiceiurile alimentare, acţiunea fermentaţiei nu se reduce numai la conservarea alimentelor, ea transformă textura şi gustul acestora, prin fermentaţie, fructele si strugurii se transformă în băuturi alcoolice, bere, vinuri, prin fermentaţie laptele dă naştere la noi produse.

Dezvoltarea bucătăriei privită în ansamblul istoriei, parcurge cronologic mai multe perioade:

Începuturile artei culinare, până la aproximativ anul 1000 î.e.n alimentaţia de bază era carnea, în Egipt se făceau pâinişoare din grâu şi erau cunoscute vinul şi berea.

Perioada preclasic, până la căderea Romei, perioada lui Homer şi Pericle. În Imperiul Roman, arta culinară era foarte apreciată. Bucătării prezentau bucatele cu aspectul lor iniţial; peştele şi vanatul trebuiau să păstreze forma din starea lor vie, principalul mijloc de preparare al hranei era frigerea.

Perioada barbarismului până în evul mediu târziu, acum dezvoltarea bucatariei inregistreaza o stagnare. In perioada sec. al XIV-lea, bucataria cunoaste o dezvoltaremult mai mare. La curtile marilor seniori si regi se organizau adevaratele orgii alimentare. Banchetele devin o adevarata manifestare a gloriei si a bogatiei stapanilor.

In perioada clasica, perioada cuprinsa intre mijlocul secolului al XVII-lea si pana lainceputul secolului al XX-lea, bucataria incepe sa devina arta culinara. Parisul devine centrul artei culinare. Prepararea si prezentarea cat mai estetica a bucatelor au o importanta deosebita. Bucatarii francezi devin renumiti nu numai la Paris dar si la curtile imperiale din Europa.

Bucataria romaneasca a fost influentata de-a lungul veacurilor de o serie de factori, cum ar fi : conditiile econimice, conditiile geografice si de clima, gradul de civilizatie, stadiul de dezvoltare al agriculturii si nu in ultimul rand obiceiurile, gusturile si preferintele.

In a doua jumatate a secolului II-lea avem informatii scrise pe placi cerate despre felurile de mancare. La Rosia Montana a fost descoperita o placa cerata cu ocazia „ ospatului aurarilor” in care erau scrise preparatele oferite „ miel, purcel, paine alba, sare, otet, salata si doau feluri de vin”.

Opera lui Mihail Sadoveanu, monumentala monografie epica a poporului roman, inteles in permanentele lui spirituale, in evolutia sa istorica si in relatiile osmotice cu spatuil geografic, aduce nenumarate marturii despre evolutia bucatariei romanseti de-a lungul istoriei, atat la nivelul omului de rand, cat mai ales in casele boieresti, in hanuri si in curtile domnesti. In „Fratii Jderi” Sadoveanu descrie: „prepelita pe masa Domnului era in mare cinste. Prepelitele erau invelite in frunze de teiu si apoi in slanina afumata. Se frigeau in tigla la jaratec de fag. Un rob aducea colaci proaspeti si claponul in cratita lui”.