Lăptișorul de Matcă

1. Introducere

Lăptişorul de matcă este o secreţie a glandelor faringiene şi mandibulare ale albinelor lucrătoare, folosită de ele pentru hrănirea larvelor în primele trei zile, a larvelor de matcă pe toată perioada si a mătcilor. 1

Lăptişorul de matcă este un produs proteic. Pentru secreţia lui în cantitate abundentă albina tânără are nevoie de un aport proteic consistent prin hrană, fapt pentru care, din a doua zi de viată, albina se hrăneste intensiv cu polen, hrănire care durează toată perioada in care ea secretă laptişor de matcă. 1

Glandele faringiene sunt dezvoltate variabil, în funcţie de activitatea îndeplinită de albină. Secreţia acestora începe din ziua a treia când albina devine doici. Albinele tinere in vârstă de 3-5 zile nu au glandele producătoare de lăptişor complet dezvoltate, de aceea ele hrănesc larvele mai în vârstă de 3-5 zile cu un amestec nutritiv format din fermenţi nutritivi , miere si polen. În perioada imediat următoare, începând cu a 6-a zi sau a 7-a zi albinele au glandele complet dezvoltate şi sunt capabile să hrănească larvele de 1-3 zile şi pe cele de matcă. 1

Începând din a 11-a zi de viată, hrănirea cu polen începe să scadă şi creşte în compensaţie hrănirea cu miere, astfel că în jurul vârstei de 15 zile, secreţia de lăptişor încetează. Încetarea functiei de doică determină regresia celulelor glandulare care capătă structura şi funcţiile specifice glandelor salivare. Astfel, secreţia de lăptişor de matcă este inlocuită cu secreţia de salivă, moment in care albina devine aptă pentru functia de culegatoare. In perioada in care albina produce lăptişor de matcă, principalele enzime ale secretiei glandelor hipofaringiene sunt proteazele, iar in momentul in care a devenit culegatoare, aproximativ dupa a 21-a zi de viaţă, principalele enzime ale acestei secreţii sunt invertaza, maltaza si amilaza. Transformarea glandelor hipofaringiene in glande salivare nu este un proces ireversibil. În caz de necesitate, albinele bătrâne pot produce, ca urmare a consumului de polen, lăptişor de matcă, atât pentru hrănirea mătcii, cât şi a primei generaţii larvare de primăvară.1

2. Proprietăţile fizice şi chimice ale lăptişorului de matcă

a. Proprietăţile fizice

Lăptişorul de matcă în stare proaspătă se prezintă sub forma unei mase vâscoase omogene cu granulaţii fine. Are culoare albicioasă sau slab gălbuie, asemănătoare cu a laptelui, iar în contactul cu aerul, la temperatura de 15°C, lăptişorul se îngălbeneşte.

Lăptişorul de matcă are o consistenţă uşor vâscoasă, un miros caracteristic, deosebit, putin aromat şi gust dulce acrişor, uşor astringent. Este parţial solubil în apă, iar in proportie de 1:10 cu aceasta formează o soluţie opalescentă şi tulbure, care face spumă când se agită. Lăptişorul de matcă este solubil în alcool, iar densitatea lui este mai mare decat a apei, respectiv 1.1, aciditatea este apropiată de aceea a sucului gastric el având un pH de 3,5-4,5.2

b. Proprietăţile chimice ale lăptişorului de matcă

Compozitia chimică a lăptişorului de matcă nu este complet stabilită şi ea diferă în funcţie de destinaţie şi vârsta larvelor ce urmează a fi hrănite. Pentru laptişorul obţinut la noi în tară, compoziţia chimică este cea prezentată in tabelul 1. 2