Lecitina

Proiect
8.7/10 (3 voturi)
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 53 în total
Cuvinte : 11482
Mărime: 137.81KB (arhivat)
Publicat de: Gabi Vieru
Puncte necesare: 11

Cuprins

  1. INTRODUCERE. 4
  2. CAPITOLUL I. ADITIVI ALIMENTARI
  3. 1.1. Generalităţi. 5
  4. 1.2. Studiu de literatură şi internet . 7
  5. CAPITOLUL II. EMULGATORII
  6. 2.1. Consideratii generale privind emulsiile. 25
  7. 2.2. Principalele proprietati ale emulgatorilor. 28
  8. 2.3. Clasificarea emulgatorilor. 29
  9. 2.4. Metode de alegere a emulgatorilor din industria aimentară . 30
  10. CAPITOLUL III. LECITINA
  11. 3.1. Generalităţi . 39
  12. 3.2. Compziţia lecitinei . 39
  13. 3.3. Surse şi producere . 40
  14. 3.4. Izolarea lecitinei din soia . 41
  15. 3.4.1. Procesul tenologic . 41
  16. 3.4.2. Modificările lecitinei . 45
  17. 3.4.3. Filtrarea . 45
  18. 3.4.4. Funcţionalitatea lecitinei . 46
  19. 3.5. Domenii de utilizare a lecitinei . 47
  20. 3.6. Doze admise . 47
  21. 3.7. Rol în tehnologia produsului alimentar . 47
  22. CAPITOLUL IV. TEHNOLOGIA OBŢINERII PRODUSELOR DE PANIFICAŢIE (PÂINEA)
  23. 4.1. Schema bloc de operaţii . 49
  24. 4.2. Bilanţ de materile . 50
  25. 4.3. Bilanţ de materiale tabelar . 52

Extras din proiect

INTRODUCERE

În industria alimentară se foloseşte o gamă extrem de variată de aditivi şi ingrediente în scopul creşterii calităţii produselor şi al sporirii eficienţei economice prin diminuarea consumurilor specifice.

O importanţă deosebită trebuie acordată respectării cu stricteţe a legislaţiei sanitară în vigoare cu privire la folosirea aditivilor. Aceştea trebuie să prezinte o puritate ridicată, să fie lipsiţi de nocivitate şi să se utilizeze doar în limitele maxime admise. Numai în acest fel, produsele alimentare vor contribui la starea de sănătate a populaţiei.

Aditivii alimentari sunt utilizaţi în majoritatea sectoarelor industriei alimentare, iar ingredientele sunt utilizate cu predilecţie în industria cărnii, laptelui, conservelor, panificaţiei, produselor zaharoase pentru diferitele lor funcţiuni (creşterea capacităţii de hidratare, de îndulcire, îmbunătăţirea corpolenţei, texturii etc.).

Folosirea aditivilor în producţia de alimente trebuie să aibă în vedere, în primul rând, protecţia consumatorului sub aspectul sănătăţii acestuia. Abuzul în folosirea aditivilor nu este numai o problemă de încălcare a legii, ci şi o lipsă de morală şi de respect faţă de consumatori.

Producătorii de alimente au obligaţia să ţină seama de faptul că unele produse alimentare trebuie să fie libere de aditivi (produsele alimentare neprelucrate şi unele produse alimentare cu destinaţie specială).

Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte cât mai detaliat toate aspectele privind emulgatorii şi metodele care stau la baza alegerii lor.

CAPITOLUL I.

ADITIVI ALIMENTARI

1.1. GENERALITĂŢI

În concepţia manualului procedural al Comisiei Codex Alimentarius FAO/OMS “aditivul semnifică orice substanţă, chiar de natură microbiologică, care nu este consumată în mod normal ca aliment şi care nu este folosită în mod normal ca ingredient tipic al atimentului, chiar dacă are sau nu valoare nutritivă, a carui adăugare în produsul alimentar este legată de un scop tehnologic în fabricarea, ambalarea sau păstrarea produselor alimentare, cu efect cert sau de la care se aşteaptă efecte convenabile (directe sau indirecte) asupra proprietăţilor acestora. Termenul nu include contaminanţii sau substanţele adăugate în alimente pentru menţinerea sau îmbunătăţirea calităţilor nutritive.”

În România, folosirea aditivilor (ca de altfel în orice ţară) în industria alimentară este admisă pe baza avizului Ministerului Sănătăţii, în condiţiile nominalizării fiecărui aditiv, a domeniului de folosire şi a dozei maxime.

Până în prezent nu există o distincţie clară între noţiunea de ingredient şi aditiv. În unele ţări aditivii sunt consideraţi ca ingrediente.

După Vodoz (1970) ,, emulgatori (aditivii) sunt acele substanţe care nu sunt alimente, dar care se adaugă intenţionat produselor alimentare pentru scopuri bine definite cum ar fi îmbunătăţirea proprietăţilor fizice, consistenţei sau aspecutului.

Comisia Codex Alimentarius FAO/OMS, admite folosirea aditivilor în scopul:

- îmbunătăţirii caracteristicilor senzoriale ale produselor alimentare;

- ameliorării calităţii de conservare şi stabilitate a unui produs alimentar ;

- conservării valorii nutritive a unui produs alimentar;

- favorizării fabricării, ambalării, depozitării şi transportului produ-selor alimentare.

La folosirea aditivilor în industria alimentară trebuie să se aibă în vedere următoarele aspecte:

- inocuitatea şi absenţa pericolului ca urmare a unei eventuale acumulări de doze sau efecte în timp;

- utilizarea lor să fie acceptată ca necesară şi motivată pe considerente ştiinţifice şi/sau tehnice. FAO/OMS recomandă în această direcţie utilizarea cu preponderenţă a substanţelor naturale în locul celor sintetice;

- introducerea de aditivi alimentari să fie precedată de stabilirea de

metode sensibile, simple, de identificare calitativă şi de dozare cantitativă;

- adaosul de aditivi în produsele alimentare să fie semnalat în mod

obligatoriu vizibil pe ambalaj, în concordanţă cu prevederile legale;

- puritatea aditivului alimentar, prin testarea calităţilor sale fizico-

chimice, să fie reglementată prin lege.

Folosirea aditivilor alimentari nu este justificată în cazul în care:

• doza de folosire propusă pune în pericol sănătatea consumatorilor;

• se intenţionează mascarea defectelor produsului alimentar sau ascunderea unor greşeli de fabricaţe sau de manipulare;

• rezultă o diminuare sensibilă a valorii nutritive a produselor alimentare;

• se induce în eroare consumatorul.

Utilizarea aditivilor trebuie să se faca pe baza unui principiu ferm şi anume oricît ar fi de economică utilizarea lor, ei nu trebuie să fie folosiţi în practica industrială decât cu condiţia de a nu fi nocivi pentru sanatatea consumatorilor.

O atenţie deosebită trebuie acordată purităţii aditivilor şi în special pentru cei sintetici.

Impurităţile pot fi volatile sau nevolatile, organice sau minerale, nocive sau inofensive. De aceea trebuie să se ţină seama de următoarele:

a) dacă impurităţile diminuează inocuitatea produsului;

b) dacă proporţia de impurităţi influenţează activitatea, respectiv utilitatea aditivului alimentar ;

c) dacă impurităţile pot fi eliminate total sau parţial prin îmbunătăţirea tehnologiei de fabricaţe a aditivului;

d) dacă impurităţile respective au o asemenea importanăţă încât este necesar să se fixeze o anumită limită pentru acestea.

Preview document

Lecitina - Pagina 1
Lecitina - Pagina 2
Lecitina - Pagina 3
Lecitina - Pagina 4
Lecitina - Pagina 5
Lecitina - Pagina 6
Lecitina - Pagina 7
Lecitina - Pagina 8
Lecitina - Pagina 9
Lecitina - Pagina 10
Lecitina - Pagina 11
Lecitina - Pagina 12
Lecitina - Pagina 13
Lecitina - Pagina 14
Lecitina - Pagina 15
Lecitina - Pagina 16
Lecitina - Pagina 17
Lecitina - Pagina 18
Lecitina - Pagina 19
Lecitina - Pagina 20
Lecitina - Pagina 21
Lecitina - Pagina 22
Lecitina - Pagina 23
Lecitina - Pagina 24
Lecitina - Pagina 25
Lecitina - Pagina 26
Lecitina - Pagina 27
Lecitina - Pagina 28
Lecitina - Pagina 29
Lecitina - Pagina 30
Lecitina - Pagina 31
Lecitina - Pagina 32
Lecitina - Pagina 33
Lecitina - Pagina 34
Lecitina - Pagina 35
Lecitina - Pagina 36
Lecitina - Pagina 37
Lecitina - Pagina 38
Lecitina - Pagina 39
Lecitina - Pagina 40
Lecitina - Pagina 41
Lecitina - Pagina 42
Lecitina - Pagina 43
Lecitina - Pagina 44
Lecitina - Pagina 45
Lecitina - Pagina 46
Lecitina - Pagina 47
Lecitina - Pagina 48
Lecitina - Pagina 49
Lecitina - Pagina 50
Lecitina - Pagina 51
Lecitina - Pagina 52
Lecitina - Pagina 53

Conținut arhivă zip

Alții au mai descărcat și

Proiectarea și analiza procesului de valorificare a subproduselor din industria brânzeturilor

Capitolul 1. VALORIFICAREA ZERULUI 1.1 Prezentarea zerului Zerul este subprodusul care rezultă în cantităţi mari la fabricarea brânzeturilor prin...

Zerul urdă și lactoza din zer

CAPITOLUL 1. VALORIFICAREA ZERULUI 1.1 Prezentarea zerului Zerul este subprodusul care rezultă în cantităţi mari la fabricarea brânzeturilor...

Tehnologia obținerii berii

Berea este o bautura alcoolica nedistilata, obisnuita prin fermentarea cu drojdie a unui must realizat din malt, apa si fiert cu hamei. Unii...

Proiectarea secției de fabricarea brânzei de vaci

Laptele este alimentul cel mai complet şi mai uşor asimilat de organism, constituind unul din alimentele de baza in nutriţia omului. Laptele mai...

Te-ar putea interesa și

Istoria obținerii ciocolatei cu lapte ambalată

III TEMA SPECIALA 60 Efectul mecanic de ultrasunete aplicat pentru sporirea solubilitatii alcaloizilor purinici 60 Materiale si metode 61...

Lecitina

1. Introducere Lecitina este un derivat din soia foarte popular din considerente de sanatate generala. Lecitina este o fosfolipida, ceea ce...

Bio-Dieselul

Biocarburanţii reprezintă o oportunitate in viitorul apropiat, de înlocuire a produselor petroliere, în vehiculele existente. Biocombustibilii sunt...

Lecitina

1. Lecitina – prezentare generală În aceasta eră a suplimentelor nutritive de înaltă tehnologie nu prea mai auzim despre lecitină. În trecut însă...

Lecitina

1. INFORMAŢII GENERALE DESPRE SOIA Soia (Glyccine hispita Max), face parte din familia leguminoaselor şi este o plantă originară din China. În...

Achiziții - covrigi cu lecitină

1. Motivaţie alegere produs .Având în vedere că în ultimul deceniu aproape toate alimentele au suferit modificari genetice, majoritatea...

Matricea extracelulară

Fosfogliceridele fac parte din a doua mare clasa de lipide complexe ce se mai numesc si glicerolfosfatide: Sunt componentele majore...

Agenți tensioactivi - surfactanți

1.Surfactanti. Consideratii generale: Agenti activi de suprafata, pe scurt, surfactantii sunt substante chimice care in solutii concentreaza la...

Ai nevoie de altceva?