Legislație alimentară

1. Elemente introductive

Suntem 6,2 miliarde de oameni şi populaţia lumii creşte cu 200.000 de oameni în fiecare zi . Dacă ne-am hrăni doar cu alimente proaspete sau prelucrate prin afumare, marinare sau păstrate la sare, mulţi dintre noi cu siguranţă nu ar avea ce mânca.

O dietă modernă, cât mai variata şi mai echilibrată, cuprinde atât alimente proaspete - lapte, fructe, legume, cât şi o gamă largă de alimente procesate.

Tehnologiile moderne de procesare menţin sau îmbunătăţesc calităţile nutritive ale alimentelor şi le păstrează, în acelaşi timp, gustul, mirosul şi aspectul. Pentru ca alimentele să aibă maximum de gust şi de substanţe nutritive, ingredientele sunt prelucrate în momentul de vârf al prospeţimii lor. Studiile nutriţioniştilor arată că legumele şi fructele congelate la scară industrială au un conţinut nutritiv apropiat celor proaspete.

Alimentele procesate sunt mai aspectuoase sau mai gustoase şi datorită aditivilor. Mulţi dintre aditivii folosiţi în industria alimentară îi găsim şi în produsele proaspete, consumate de mii de ani de către oameni. Astfel, acidul citric E 330, cunoscut şi consumat ca “sare de lămâie", este principalul acid al fructelor citrice: lămâi, portocale, mandarine, grepfruturi; acidul ascorbic sau E 300 este vitamina C din fructe şi legume; lecitina E 322 se găseşte în gălbenuşul de ou, grăsimile laptelui, ficat, creier, soia; acidul malic E 296 este principalul acid din mere, pere, gutui.

Aditivii măresc durata de viaţă a produselor, asigura controlul acidităţii şi alcalinităţii acestora, menţin sau îmbunătăţesc consistenţa produselor şi le dau aromă. Fiecare aditiv este riguros testat înainte de a fi inclus pe lista aditivilor admişi, listă ce include limitele maxime de utilizare; de aceea, fiecare aditiv adăugat în alimente în cantităţile permise pentru consumul zilnic nu prezintă riscuri pentru sănătate.

Procesarea are un rol foarte important în mărirea siguranţei alimentelor. Prin pasteurizarea laptelui şi a derivatelor sale, precum şi a sucurilor naturale, alimentele sunt supuse unor tratamente termice. Temperaturile înalte distrug microorganismele care produc alterarea alimentelor şi microbii sau virusurile care pot îmbolnăvi organismul.

Deshidratarea elimină apa din alimente, distrugându-se mediul ce ar permite dezvoltarea microorganismelor. Procedeele de refrigerare şi congelare încetinesc activitatea enzimelor şi opresc dezvoltarea microbilor.

Fructele şi legumele conservate, lactatele, sucurile naturale, alimentele congelate sunt doar câteva produse din gama variată de alimente procesate care se găsesc pe piaţă. Aceste produse sunt uşor de preparat, sunt accesibile tot timpul anului şi sunt uşor de transportat. Datorită procesării, multe alimente pot fi cumpărate şi în zone în care nu se regăsesc în stare naturală. Ca urmare, putem mânca oricând şi oriunde în lume peşte oceanic, compot de fructe exotice sau legume chinezeşti.

Astfel, fiecare familie poate pregăti în fiecare zi o masă completă care să conţină fibre din cereale, vitamine şi substanţe nutritive din legume şi fructe, calciu din produsele lactate, proteine şi fosfor din peşte, necesare pentru sănătatea organismului.

Pentru siguranţa alimentelor, ambalajul reprezintă o garanţie, acţionând ca o barieră în calea vaporilor de apă, aerului, impurităţilor şi microbilor, contribuind la păstrarea calităţilor produsului. De asemenea, ambalajul împiedică pierderea aromei şi îl asigură pe consumator că produsul este intact.

Inainte de a fi aprobate pentru consum, alimentele procesate sunt riguros testate pentru stabilirea valorii nutritive a acestora şi a termenului de valabilitate. Etichetele produselor trebuie să cuprindă în mod obligatoriu informaţii despre: denumire, ingrediente, cantitate netă, termen de valabilitate, condiţii de depozitare şi utilizare, sediul producătorului sau al ambalatorului sau al distribuitorului.

Responsabilitatea pentru respectarea condiţiilor de depozitare, păstrare şi comercializare este una comună pentru toţi cei implicaţi pe traseul de la producător la consumatorul final: ferma, procesator, transportator, distribuitor, detailist şi consumator.

1.1. Ştiinţa alimentului, tehnologia alimentară şi nutriţia

Profesioniştii europeni în ştiinţa alimentului, tehnologie şi nutriţie contribuie în mod continuu la progrese importante în producţia alimentară, conservare, procesare, depozitare şi distribuţie, ca şi în nutriţia şi bunăstarea umană prin implementarea fundamentelor ştiinţifice la aceste domenii de cercetare aplicativă.

Ei s-au organizat, de asemenea, în multe asociaţii ştiinţifice şi profesionale. Acestea sunt în mod normal stabilite într-o ţară sau pot fi reunite pe regiuni cu aceleaşi obiceiuri alimentare şi pot fi organizate ca bazate pe o singură disciplină ştiinţifică sau vocaţional precum biologie, chimie, biochimie, biotehnologie, microbiologie, inginerie, ştiinţe nutriţionale, ştiinţe medicale şi alte ştiinţe asociate domeniului.

În perioada pe care o parcurgem, consumatorii europeni devin din ce în ce mai informaţi şi conştienţi de aspectele igienice ale vieţii şi alimentaţiei lor şi, de aceea, a devenit esenţial pentru producătorii şi procesatorii de produse alimentare să respecte atât exigenţele tehnologice, cât şi exigenţele de ordin igienico-sanitar.

Siguranţa alimentară este unul dintre cei mai importanţi factori, care concură la sănătatea populaţiei, la reducerea îmbolnăvirilor şi, implicit, a costurilor din sistemul de sănătate, ca şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii în ţara noastră.

Pentru prevenirea intoxicaţiilor sau toxiinfecţiilor alimentare, care afectează sănătatea consumatorilor, este necesar să se identifice şi să se analizeze pericolele potenţiale (fizice, chimice şi biologice), care pot provoca contaminarea alimentelor de-a lungul lanţului alimentar: producţie primară — procesare — depozitare — transport — comercializare — consumatori.