Linie de centrifugare și purificare cu funcționare continuă pentru o capacitate de prelucrare de 5000 tone sfeclă pe 24 ore

Partea I

1. Tema proiectului

Să se proiecteze o linie de centrifugare și purificare cu funcționare continuă pentru o capacitate de prelucrare de 1000 tone sfeclă pe 24 ore.

1. Descrierea procesului tehnologic de obținere a zahărului

- Introducere -

Din timpurile cele mai îndepărtate, omul a apreciat în alimentația sa substanțele dulci. Denumirea de zahăr, aproape comună în toate limbile, derivă probabil din limba sanscrită „sankara”. Din India, trestia de zahăr trece în China, și către sfârșitul secolului V în Persia. După cucerirea Persiei, arabii introduc trestia de zahăr înArabia, Siria, Egipt și în insula Cipru; apoi în sudul Franței, în Spania și în insuleleCanare. O dată cu descoperirea Americii, trestia de zahăr este dusă în insulele Antile și în America Centrală (Mexic), apoi în America de Sud (Brazilia).

Până să ajungă la stadiul actual de dezvoltare, industria zahărului din sfeclă a avut de parcurs un drum lung. Cultura sfeclei de zahăr a fost introdusă la noi în țarăîntre anii 1873-1876, perioadă în care s-au construit cu capital străin primele fabrici și anume: la Chitila și la Sascut. În ceea ce privește județul Mureș fabrica de zahăr de laTârgu-Mureș se înființează în anul 1893 iar cea din Luduș abia în 1960.

Zahăruleste un aliment necesar și mult apreciat, datorită calităților sale și anume: gust dulce, valoare energetică și putere bacteriostatică. Zahărul este asimilat complet și repede de organismul omenesc și produce căldură și energie musculară. Zahărul constituie materia primă de bază la fabricarea produselor zaharoase; se folosește de asemenea la fabricarea produselor de patiserie, la fabricarea unor sortimente de conserve (dulcețuri, gemuri, marmelade).

Zaharul este o substanță aproape chimic pură care conține:

- zaharoză 99,6-99,8%

- substanțe minerale 0,2-0,3%

- umiditate 0,1-0,15%.

Sfecla de zahăr împreună cu trestia de zahăr sunt cele două plante care produc astăzi toată cantitatea necesară de zahăr pe glob. Trestia de zahăr crește în ținuturi cu clima caldă, în timp ce sfecla de zahăr este cultivată aproape în toate țările cu climă temperată. Zahărul din trestie se obține în condiții mai avantajoase decât zahărul din sfeclă, atât în ceea ce privește cultura, cât și fabricarea. Trestia dă un randament superior de zahăr la hectar față de sfeclă, iar mâna de lucru costă mai puțin în țările producătoare de trestie, pentru că:

- aceeași butași dau mai multe recolte;

- munca locuitorilor din colonii este prost plătită de către proprietarii de culturi de trestie.

De asemenea, fabricarea zahărului din trestie este mai rentabilă decât din sfeclă pentru următoarele motive:

- durata campaniei este mai lungă decât în cazul sfeclei;

- purificarea sucului din trestia de zahăr se face mai ușor decât a zemii de difuziune din sfeclă;

- forța motoare și cantitatea de vapori necesară procesului tehnologic este furnizată prin combustia resturilor celulozice ale tulpinilor de trestie;

- melasa rezultată de la fabricile de zahăr din trestie este întrebuințată ca materie primă pentru fabricarea unei băuturi căutate-romul.

Cu toate acestea, sfecla de zahăr este cultivată în Europa de 160 de ani și acoperă cerințele de zahăr ale țărilor care o conduc. Acest succes se explică prin foloasele culturii sfeclei de zahăr pentru agricultură și industrie și anume:

- sfecla se adaptează ușor la diferite condiții de climă și sol;

- sfecla prezintă importanță deosebită în asolament; ca plantă premergătoare, ea ridică recolta plantelor ce urmează a fi semănate;

- sfecla de zahăr este planta de cultură care, cu excepția trestiei de zahăr, asigură cel mai mare număr de calorii și extrage din sol cele mai multe substanțe nutritive de pe unitatea de suprafață;

- în urma culturii sfeclei de zahăr, o parte din substanțele extrase din sol se întorc în gospodării sub formă de capete cu frunze și borhot. Aceste nutrețuri constituie o hrană deosebit de bună pentru animale;

- nămolul și spuma de var care rezultă din fabricație se folosesc ca îngrășământ și amendament pentru solurile acide;

- din borhot se fabrică clei pectinic, iar melasa servește ca materie primă pentru diferite industrii fermentative, de exemplu: fabricarea alcoolului etilic, aglicerinei, a drojdiei de panificație.