Managementul calității în industria alimentară

INTRODUCERE

Lupta pentru existenta inseamna in secolul XXI lupta pentru calitate. Cine nu accepta aceasta lupta va pierde.

Miracolul japonez al calitatii s-a produs datorita infuziei de cunostiinte despre calitatea produselor si serviciilor. Cine nu are cunostiinte despre calitate poate provoca o criza.

Criza, indiferent in ce domeniu( politic, economic, managerial, etc.) este provocata de nonvalori, de noncalitate, de teroarea mediocritatii agresive.

Stapanirea calitatii prin informare, educatie si management poate preveni criza.

Pana la formularea definitiei standard, calitatea a fost definita in diferite moduri de catre diversi cercetatori in domeniu, astfel J.M. Juran numea calitatea ca fiind „aptitudinea sau adecvanta la utilizare”. O alta definitie a fost data de P. Crosby care afirma ca: „un produs este de calitate daca este potrivit necesitatilor”. Ambele definitii prefigureaza prezenta clientului. Produsul de calitate este apt sau adecvat pentru utilizarea pe care i-o da clientul, respectiv, este potrivit necesitatilor stabilite de client.

Calitatea reprezinta ansamblul de caracteristici ale unui produs sau serviciu care ii ofera acestuia proprietatea de a satisface nevoile exprimate sau implicite.

Calitatea este formata din patru componente principale:

In literatura de specialitate sunt formulate mai multe definitii ale managementului calitatii.

Juran, considerat in acest sens un adevarat „deschizator de drum”, defineste managementul calitatii prin functiile acestuia in termenii „trilogiei calitatii”(quality trilogy).

In opinia sa managementul calitatii cuprinde trei procese principale de management:

1) planificarea calitatii („quality planning”)

2) tinerea sub control a calitatii („quality control”)

3) imbunatatirea calitatii („quality improvement”)

Aceste trei categorii de procese sunt independente.

Definitia cea mai larg acceptata a managementului calitatii este, insa, in prezent (atat in literatura de specialitate, cat si in practica economica), cea prevazuta in standardul ISO 8402.

Potrivit acestui standard, managementul calitatii, reprezinta ,,ansamblul activitatilor functiei generale de management, care determina politica privind calitatea, obiectivele si responsabilitatile si le implementeaza prin mijloace cum ar fi planificarea, tinerea sub control, asigurarea si imbunatatirea calitatii”(cf. SR ISO 8402:1995).

Acest management cuprinde in acelasi timp atat controlul calitatii si asigurarea calitatii, cat si conceptele suplimentare de politica in domeniul calitatii, precum si imbunatatirea calitatii. Managementul calitatii se aplica tuturor fazelor unui proces sau ale ciclului de viata ale unui produs sau serviciu; poate sa se intinda asupra tuturor partilor unei organizatii. Este implementat in cadrul sau de catre o organizatie prin constructia unui sistem al calitatii.

Prin managementul calitatii intreprinderea urmareste sa obtina asemenea produse care:

• satisfac o necesitate sau corespunde unui obiectiv bine definit;

• satisfac asteptarile clientului;

• sunt conforme cu standardele si spercificatiile aplicabile;

• sunt conforme cerintelor societatii (reglementari, reguli etc.);

• tin seama de necesitatea protectiei mediului;

• sunt oferite la preturi competitive;

• sunt obtinute in conditii de profit.

CAPITOLUL I

1.1 VIZIUNE, MISIUNE, POLITICĂ

Viziunea unei organizaţii înseamnă valorile şi credinţele sale şi direcţionează evoluţia în viitor a acesteia. Cu alte cuvinte, prin viziune se înţelege reprezentarea a ceea ce doreşte a fi o organizaţie în viitor. Translatarea viziunii într-un spaţiu temporal odată cu definirea unor sarcini măsurabile, se face cu ajutorul unor elemente cărora li se atribuie un înţeles specific managementului strategic - misiune şi obiectiv. Misiunea proiectează orientarea strategică prin definirea clară a afacerii organizaţiei. Fiecare angajat trebuie să înţeleagă misiunea şi viziunea organizaţiei astfel încât eforturile individuale să sprijine realizarea misiunii. Atunci când angajaţii nu au în vedere orientarea strategică a organizaţiei şi oamenii sau departamentele îşi urmăresc doar propriile scopuri, va fi imposibil ca obiectivele organizaţiei să fie atinse. Exemplul clasic în acest caz este maximizarea producţiei fără o preocupare în privinţa costului sau a calităţii.

Viziunile, desigur, sunt legate de calitate.

1.2 CULTURA ORGANIZAŢIONALĂ ŞI CALITATEA

Succesul unei organizaţii în creşterea calităţii tuturor activităţilor desfăşurate depinde de abilitatea managerilor de a dezvolta relaţii umane, de a recunoaşte şi a evalua fiecare dintre caracteristicile şi talentele individuale, de a acorda fiecărui angajat prilejul de a atinge propriul potenţial maxim, de a dezvolta şi educa continuu întregul personal.