Managementul siguranței alimentare

Aspecte generale

Managementul calităţii înseamnă evaluarea reală a potenţialului şi îmbunătăţirea performanţei, nu crearea unei impresii bune în contextul mediului extern al organizaţiei. Prin managementul calităţii se înţelege un ansamblu de activităţi coordonatoare şi monitorizate pentru a orienta şi a ţine sub control o organizaţie din perspectiva strategiei calităţii. Calitatea în această viziune este şi o problemă de încredere. Responsabilitatea înseamnă, în primul rând, rezolvarea problemelor şi apoi căutarea vinovaţilor pentru greşeli. Corectarea greşelilor este bună, dar mai bună este evitarea lor. Baza pentru implementarea unui sistem al calităţii este claritatea şi transparenţa structurilor organizatorice şi a proceselor întreprinderii.

Managementul calităţii nu lasă lucrurile care au influenţă asupra calităţii să meargă de la sine. Factorii de incertitudine pot să compromită funcţionarea sistemului. Atunci când angajaţii nu ştiu exact cum decurg procesele în întreprindere este foarte dificilă analiza cauzelor apariţiei erorilor şi identificarea celor mai potrivite soluţii pentru rezolvarea lor. Calitatea în viziunea modernă a managementului calităţii înseamnă nu numai corectarea de fiecare dată a erorilor, ci şi mai ales prevenirea repetării lor.

Un sistem al calităţii bine pus la punct asigură controlul factorilor tehnic, organizatoric şi uman. Printr-o calitate corespunzătoare se pot fideliza clienţii, lucru extrem de important dacă ţinem cont de faptul că, atragerea unui client costă de la 5 până la 8 ori mai mult decât păstrarea lui.

Managementul calităţi presupune obţinerea de rezultate economice şi de calitate printr-o strategie adecvată, vizând satisfacerea clienţilor şi acţionarilor, precum şi o eficienţă internă. Mijloacele de realizare presupun un comportament adecvat al angajaţilor, bazat pe valorizarea calităţii, inovaţiei, lucrului în echipă şi pe o bună motivaţie pentru îndeplinirea scopurilor organizaţiei.

Calitatea este una dintre noţiunile comune care provoacă cele mai multe confuzii în lumea afacerilor contemporane. Cu toate că s-au propus multe definiţii ale calităţii, ele se structurează în principal, pe două direcţii.

Prima direcţie în definirea calităţii din perspectiva managementului calităţii, se referă la conformitatea cu specificaţiile şi presupune totodată relativa absenţa a defectelor.

A doua direcţie în acest sens, se referă la satisfacerea cerinţelor consumatorilor, ceea ce presupune măsurarea gradului de satisfacţie al clienţilor prin caracteristicile produsului.

Oricare ar fi abordarea managementului calităţii, este necesară o structură şi o organizare a activităţilor. Sistemul calităţii aplică metode oficiale ale managementului calităţii. Acestea pot fi dezvoltate într-o concepţie proprie de către organizaţii, dar este mult mai uşor să se aplice nişte principii verificate şi recunoscute de toată lumea ca eficace. Standardele internaţionale din familia ISO 9000 reprezintă un asemenea set de principii şi conţin metode de referinţă pentru asigurarea calităţii.

Adoptarea unui standard în domeniul managementului calităţii, deşi este considerată voluntară, a devenit din ce în ce mai „obligatorie” pentru aproape toţi producători care doresc să intre pe pieţele Uniunii Europene. Pentru furnizorii de servicii, adoptarea standardelor ISO 9000 a devenit un avantaj de piaţă. Adoptarea standardului înseamnă implementarea în întreprindere şi certificarea sistemului calităţii de către un organism de terţă parte care permite organizaţiei să demonstreze clienţilor conformitatea cu standardul de referinţă.

Documente de referinţă

Siguranţa în industria alimentară este legată de prezenţa unor reacţii întâmplătoare în alimente în momentul în care acestea sunt consumate (ingerate de către consumator). Aceste reacţii întâmplătoare pot avea loc la orice moment în industria alimentară şi de aceea un control adecvat al lanţului de reacţii ce au loc în această industrie este foarte important. De aceea, siguranţa în industria alimentară este asigurată prin eforturile tuturor părţilor care participă în lanţul industriei alimentare.

Organizaţiile din industria alimentară sunt diverse: de la producători de alimente şi producători primari până la fabricanţii din industria alimentară, transportatorii şi manipulatorii, sub-contractorii care oferă produsele alimentare cu amănuntul precum şi cei care desfac produsele alimentare (împreună cu organizaţii interconectate, cum ar fi producătorii de echipamente, materiale de ambalare, agenţi de curăţare, aditivi şi ingredienţi). Organizaţiile care oferă diverse servicii sunt şi ele cuprinse în această categorie.

Obiectivul ISO 22000:2005 este de a armoniza la nivel global solicitările cu privire la managementul siguranţei în industria alimentară pentru participanţii la acest proces. În mod special, se are în vedere folosirea acestui standard de către organizaţiile care caută un sistem de management în domeniul industriei alimentare care să fie mai coerent, concentrat şi integrat decât se solicită prin lege în mod normal. Acest Standard Internaţional cere oricărei organizaţii să îndeplinească toate şi oricare dintre cerinţele statutare şi legale aplicabile siguranţei în domeniul industriei alimentare prin sistemul de management în domeniul industriei alimentare.

Standardul prevede cerinţele unui sistem de management în domeniul siguranţei procesului industriei alimentare şi trebuie să demonstreze capacitatea de a controla reacţiile accidentale din industria alimentară pentru a asigura securitatea alimentelor la momentul consumării de către oameni.

Se va aplica tuturor organizaţiilor, indiferent de mărime, implicate în orice aspect din cadrul procesului industriei alimentare şi care doresc implementarea unor sisteme care să le asigure furnizarea unor produse alimentare sigure. Mijloacele prin care se pot îndeplini oricare dintre cerinţele acestui Standard Internaţional pot fi derulate prin utilizarea de resurse interne şi/sau externe.

Acest Standard Internaţional prevede solicitările care le presupune un sistem de management al siguranţei în industria alimentară care combină elementele importante şi general acceptate pentru a asigura siguranţa în domeniul industriei alimentare de-a lungul întregului proces, până la momentul consumului final:

- comunicare interactivă;

- sistem de management;

- programe solicitate anterior;

- principii HACCP.

Comunicarea de-a lungul procesului este esenţială pentru a asigura că toate reacţiile întâmplătoare sunt identificate şi controlate în mod adecvat, la fiecare moment al procesului industriei alimentare. Aceasta implică o comunicare între toate organismele care sunt implicate în acest proces. Comunicarea cu consumatorii şi furnizorii, pentru a identifica reacţiile întâmplătoare şi pentru a implementa măsurile de control va ajuta la clarificarea solicitărilor clienţilor şi furnizorilor (de exemplu, cu privire la fezabilitatea şi necesitatea acestor solicitări precum şi a impactului acestora asupra produsului final).