Mașini și echipamente din industria alimentară - instalația de pasteurizare a laptelui

Introducere

Ierarhizarea produselor de origine animal, în funcție de importanța economică și alimentară, plasează laptele pe poziția a doua, imediat după carne; laptele este considerat una dintre cele mai ieftine surse de proteină animală cu valoare biologică ridicată.

La nivel mondial, consumul de lapte și de produse lactate pe locuitor reprezintă un indicator important al standardului de viață și de aceea, în țările civilizate, producția de lapte reprezintă 30-40 % din venitul brut realizat în producția agricolă.

Considerat un “univers alimentar”, laptele este un aliment complet și de neînlocuit, datorită multiplelor sale efecte benefice, cum ar fi: acțiunea mineralizantă la tineri; antidecalcifianta la adulți; protecție antitoxică pentru persoanele care lucrează în mediile toxice etc.

Consumul rațional de lapte asigură o bună dezvoltare fizica și intelectuală mai ales la persanele tinere, mărește rezistența organismului la boli, prelungește longevitatea și asigură o bună stare de sănătate pentru toți consumatorii.

Laptele conține peste 100 de substanțe nutritive necesare organismului uman (5 feluri de proteine, 20 de aminoacizi, 10 acizi grași, 4 tipuri de lactoză, 45 de elemente minerale, 25 de vitamine, enzime, hormoni,etc), dar la fel de important este și faptul că acest produs are o digestibilitate a componentelor de 100 %.

Se consideră că un litru de lapte hrănește organismal uman în aceeași măsură că și : 750g carne de vițel; 600g carne de vită; 500g pește; 400g carne de porc; 8-9 ouă; 125g de pâine; 1400g mere sau 2600g de varză.

1. Tehnologia laptelui de consum

1.1. Schema tehnologică de fabricare a laptelui de consum

1.2. Prezentarea succinta a fluxului tehnologic

Recepția calitativă a laptelui sosit în fabrică se face pe bază aprecierilor senzoriale (observarea gradului de impurificare, culoare, vâscozitate, miros, gust) și a analizelor de laborator (densitate, grad de impurificare, aciditate, conținut de grăsime și proteine ale laptelui). Se controlează și temperatura laptelui sosit în fabrică, care nu trebuie să depășească 8-10 °C. În situația în care unul sau mai mulți parametrii sunt necorespunzători și pot influență calitatea produselor, laptele este respins de la recepție, încheindu-se proces verbal de refuz.

Întreagă cantitate de lapte corespunzătoare calitativ, care intră în fabrică este recepționată cantitativ prin metode volumetrice. Recepția volumetrică se face în vane cotate cu ajutorul unor rigle gradate.

Depozitarea tampon a laptelui recepționat se face în tancuri de inox cu capacități diferite, imediat după terminarea recepției cantitative în situația în care va fi prelucrat într-un timp relativ scurt și nu va suferi deprecieri calitative.

În situația în care până la prelucrare va fi depozitat o perioadă mai lungă, înainte de depozitare, laptele este răcit la 4-8 °C prin trecerea acestuia printr-o linie de recepție și răcire, și apoi dirijat în tancurile izoterme.

Curățirea și filtrarea. În prima fază se urmărește îndepărtarea impurităților mecanice pătrunse în lapte pe diferite căi, înainte de umplerea bazinului de recepție. Impuritățile sunt reținute prin montarea unor site la ștuțurile de golire a laptelui din autocisterne și în timpul prelucrării ulterioare, în separatorul centrifugal.

Normalizarea reprezintă operațiunea prin care laptele este adus la procentul dorit de grăsime și se poate realiza prin creșterea sau scăderea procentului de grăsime, astfel:

- creșterea procentului de grăsime se face prin adăugare de smântâna proaspătă în lapte sau prin amestecarea de lapte gras cu unul mai slab;

- scăderea procentului de grăsime prin extragerea unei cantități de grăsime din lapte (smântânire) sau prin amestecarea laptelui integral cu lapte smântânit.