Meniu bolnavi de diabet tip II

1. CONSIDERAȚII GENERALE

1.1. Diabetul zaharat

Diabetul zaharat este o problemă de sănătate majoră din ce în ce mai răspândită în Europa, o problemă a tuturor vârstelor și a tuturor continentelor.

Este o boală de metabolism cu evoluție cronică, determinată genetic sau dobândită, caracterizată prin perturbarea metabolismului glucidic, însoțită sau urmată de perturbarea metabolismului lipidic, protidic și mineral și care se datorește insuficienței absolute sau relative de insulina în organism.

Diabetul zaharat este o tulburare metabolică a mecanismului glucoreglator, constând din incapacitatea de oxidare a glucidelor, cu insuficiență relativă sau absolută a celulelor beta din insulele pancreatice, care secretă insulină.

Această afecțiune se moștenește sau se dobândește în cursul vieții și afectează predominant metabolismul glucidic, manifestându-se prin hiperglicemie (creșterea peste limitele normale a nivelului “ zahărului din sânge ”) și glicozurie ( eliminarea zahărului prin urină). Nivelul glucozei din sânge (glicemia) crește peste nivelul maxim normal de 120 mg/ 100ml sânge.

Termenul diabetes mellitus, utilizat și în terminologia oficială, este de origine greco-latină, provenind de la cuvântul diabetes care înseamnă a sifona și mellitus care se poate traduce prin dulce ca mierea. Acești termeni definesc foarte bine afecțiune care se manifestă prin consumul unor cantități mari de lichide, urmat de o eliminare marcată, exact ca și cum lichidele ar străbate, sau “ar trece prin” persoana cu diabet. Termenul ar fi fost utilizat pentru prima dată de Aretaeus din Cappadocia, un medic grec din secolul I. În plus urina e dulce deoarece conține glucoză. [6]

Ca urmare a studiilor efectuate de-a lungul timpului, experții OMS au stabilit următoarele clase și subclase ale acestei boli:

A. Clase clinice (boala este manifestată clinic).

1. Diabetul zaharat

a) Tipul insulinodependent (numit și tip 1 și care are nevoie de insulină pentru a se menține echilibrat); În producerea sa intervin mecanisme autoimune și pacientul va trebui să-și facă tratament cu insulină în tot cursul vieții. De regulă, debutul are loc înaintea vârstei de 20 de ani, uneori la puțin timp după naștere.

b) Tipul insulino-independent (sau tipul 2) însoțit sau nu de obezitate și care nu are nevoie de insulină pentru a se menține echilibrat). Poate apărea dacă organismul nu are capacitatea de a folosi folosi eficient insulina sau dacă glicemia nu poate fi ținută în limite normale deoarece pancreasul nu produce insulină în cantitate suficientă pentru a învinge rezistența la insulină a țesuturilor. Acest tip de diabet apare în special la pacienții obezi, care au trecut de vârsta de 40 de ani și este foarte răspândit, afectând aproximativ 90-95% din pacienții diagnosticați cu diabet.

c) Alte tipuri de diabet (prin scoaterea chirurgicală a pancreasului, datorită unei pancreatite cronice, datorită unor boli endocrine, unui defect de acțiune la periferie a insulinei, altor boli, etc).

2. Scăderea toleranței la glucoză (la acești bolnavi găsim glicemia pe nemâncate, dimineața normală. Dacă le facem hiperglicemie provocată, apare fenomenul patologic).

3. Diabet gestațional (boala se manifestă numai în timpul sarcinii și dispare odată cu nașterea).

B. Clase cu risc crescut de a face diabet.

În acest grup se încadrează pacienții cu stare prediabetică sau cei ale căror glicemii au apărut crescute în timpul unei alte boli (infarct miocardic acut, arsuri, infecții, chirurgie abdominală, obezitate, etc.). [5]

1.2. Complexul sanatorial

Sanatoriul (latină sanatorius „care vindecă”) este o instituție medicală specializată în tratarea unor boli cronice, situată de obicei în locuri unde bolnavii pot beneficia de factori naturali de cură - condiții climatice favorabile, aerosoli, ape minerale, în asociație cu fizioterapie, alimentație dietetică și regim special de tratament și odihnă.

Scopul complexului sanatorial rezidă în creșterea nivelului de sănătate fizică, psihică, socială și moral-spirituală prin educație sanitară și medicină preventivă, făcute într-o manieră profesionistă și în acord cu progresul științei medicale.

Aceste centrele de sănătate oferă servicii de reabilitare în bolile cronice “ale civilizației”: boli cardiovasculare, diabet zaharat, obezitate, boli reumatice, boli cauzate de stres, precum și programe antistres, de abandonare a fumatului, de control a greutății corporale, cât și asistență medicală primară și asistență dietetică. [8]

Centrul Lifestyle Herghelia - Mureș este unic în România, rezultatele sale vorbind de la sine: într-un studiu științific condus în colaborare cu o universitate cunoscută din SUA, în doar 10 zile colesterolul a scăzut în medie cu 31%, glicemia a revenit la normal în 5 zile în cazul a 80% dintre subiecții cu diabet tip II, greutatea a scăzut în medie cu 1,6 kilograme (pierderile mari în greutate nu sunt sănătoase).

Centrul are o capacitate de 50 locuri de cazare, are bază proprie de tratament, cabinet medical, laborator pentru analize biochimice, laborator explorări funcționale etc.

Medicii, asistentele și hidroterapeuții au fost pregătiți în centre Lifestyle din Norvegia și SUA și promovează un tratament medical integrat, cu accent pe stilul de viață natural. [7]

Pentru bolnavii de diabet se mai pot face cure atât în stațiunile Govora, Călimănești, Căciulata, Sângeorz Băi, Olănești cu ape alcaline (sulfurate sodice, magneziene și calcice) și în stațiunile Bodoc, Borsec, Slănic-Moldova și Tinca cu ape alcaline bicarbonatate sodice.

Deoarece bolile amintite anterior afectează marea majoritate a populației țării noastre și se datorează cu precădere unui stil de viață deficitar, concluzia naturală este că populația în general și în special persoanele suferind de bolile amintite trebuie să-și formeze și să-și însușească un mod de viață care să promoveze sănătatea.

Regimul alimentar este de o importanță primordială în tratamentul diabetului, fiind cel mai bun mijloc de echilibrare a bolii. Acesta ajută nu numai la echilibrarea glicemiei, dar contribuie și la evitarea complicațiilor diabetului - hipoglicemia sau hiperglicemia și, pe termen lung, reduce riscurile de boli renale, neurologice sau cardiovasculare.