Micotoxina - Patulina

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Micotoxina - Patulina.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 18 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Industria Alimentara

Cuprins

1. Definirea grupului de micotoxine . 3
2. Sursa micotoxinei . 5
3. Proprietăti chimice (structură, stabilitate) . 8
4. Conditii de mediu în care se realizează contaminarea . 9
5. Tipuri de alimente care pot fi contaminate . 13
6. Toxicitate, mecanism de actiune, metabolism si căi de eliminare . 14
7. Afectiuni produse prin ingerare . 15
8. Nivele admisibile conform legislatiei U.E . 17
9. Bibliografie .18

Extras din document

1. Definirea grupului de micotoxine

Micotoxinele sunt considerate substante naturale, dar sunt denumite si produse secundare de schimb, care apar în timpul dezvoltării ciupercilor parazite la plante în câmp sau la materialul depozitat si utilizat apoi în hrana oamenilor si animalelor. Ele mai pot fi considerate si ca metaboliti primari, substante toxice atât pentru oameni, cât si pentru animale.

Există în momentul de fată circa 300-400 micotoxine care apartin la 24 de grupe chimice de toxine care pot apărea în conditii din cele mai diferite în productiile agricole si în diferite alimente obtinute din acestea.

În cazul cerealelor si porumbului sunt cunoscute următoarele toxine foarte periculoare:

• Fumonisin b1 (FB1) produs de Fusarium Verticiloides si Fusarium proliferatum (prezente mai ales la porumb, dar si de speciile Fusarium napiforme, Fusarium anthophilum, Fusarium diamini si Fusarium nyagam, prezente mai ales în Canada, SUA, Africa de Sud, Nepal, Australia, Tailanda, Filipine, Indonezia, Mexic, Franta, Italia, Polonia si Spania.

• Deoxynivalenol, produs îndeosebi de Fusarium graminearum si care este foarte prezent în spatiul românesc, îndeosebi la grâu, triticale si foarte rar pe secară si orz. Foarte frecvente si periculos de abundente sunt aceste micotoxine în grâul dur (Triticum durum).

Actiunea biochimică a acestor toxine constă în inhibarea sintezei proteice la nivelul ribozomilor din celule, ori în ribozomi se sintetizează cea mai mare parte a ADN-ului si ARN-ului celular, în consecintă, se inhibă diviziunea celulară, mai ales la copii.

Dacă intoxicarea este de lungă perioadă, este deranjată formarea organelor interne, inclusiv a sistemului nervos. DL50 oral oscilează între 46 si 78 mg/kg si ca toxicitate sunt asemănătoare pesticidelor din grupa a II-a de toxicitate. La porci, DL50=9-10 mg/kg. Acest animal este foarte sensibil.

Stim că amândouă toxine prezentate sunt foarte periculoase pentru sistemul imunologic si că în mod special deoxynivalenol-ul provoacă si tumori renale.

În procesul de reproductie sunt de asemenea periculoase 1-2 mg/kg, reducând greutatea la nastere a descendentilor. La doze mai mari riscul este foarte mare.

Fungii reprezintă grupul cel mai mare de microorganisme din sistemul biologic, incluzănd aproximativ 250.000 de specii. Dintre acestea, însă, numai câteva zeci de specii au o importantă reală în patologie, producând trei categorii de stări patologice: micoze, micotozicoze si alergie fungică. Notiunea de fung este un termen general care include mucegaiurile, drojdiile, ciupercile, micetii, desi în literatura de specialitate multi micologi folosesc acesti termeni ca sinonime.

Micotoxinele sunt metaboliti toxici produsi de miceti în substraturi alimentare (acest termen este folosit în mod obisnuit pentru a desemna principii toxici elaborati de ciupercile microscopice).

Micotoxicozele sunt entităti determinate de micotoxine, agenti abiotici, carev pătrund în organism de regulă odată cu alimentele în care au fost elaborati de fungi toxici. Spre deosebire de micoze, în micotoxicoze nu este obligatorie prezenta agentului biotic (fungului) în organism si uneori nici chiar în substratul în care a fost produsă micotoxina. De asemenea, prezenta speciilor cu potential toxinogenic pe produse alimentare, nu înseamnă întotdeauna că aceste produse contin micotoxine, elaborarea acestora fiind conditiontă de factori intrinseci si de mediu.

Exista în momentul de fata circa 300-400 micotoxine care apartin la 24 de grupe chimice de toxine care pot aparea în conditii din cele mai diferite în productiile agricole si în diferite alimente obtinute din acestea.

În cazul cerealelor si porumbului sunt cunoscute urmatoarele toxine foarte periculoare:

- Fumonisin b1 (FB1) produs de Fusarium Verticiloides si Fusarium proliferatum (prezente mai ales la porumb, dar si de speciile Fusarium napiforme, Fusarium anthophilum, Fusarium diamini si Fusarium nyagam, prezente mai ales în Canada, SUA, Africa de Sud, Nepal, Australia, Tailanda, Filipine, Indonezia, Mexic, Franta, Italia, Polonia si Spania.

- Deoxynivalenol, produs îndeosebi de Fusarium graminearum si care este foarte prezent în spatiul românesc, îndeosebi la grâu, triticale si foarte rar pe secara si orz. Foarte frecvente si periculos de abundente sunt aceste micotoxine în grâul dur (Triticum durum).

2. Sursa micotoxinei

Termenul de micotoxină vine de la cuvântul grecesc “mycos” care inseamnă “ciupercă” şi de la cuvântul latin “toxicum” care înseamnă otravă. Ele desemnează metaboliţi secundari secretaţi de mucegaiurile care aparţin în principal genurilor Aspergillus, Penicillium şi Fusarium, prezente în mod natural în aerul ambient, pe pământ şi pe culturi.

Micotoxinele sunt considerate ca fiind parte din contaminanţi alimentari cei mai semnificativi în ceea ce priveşte impactul asupra sănătăţii publice, securităţii alimentare şi asupra economiei a numeroaselor ţări. Ele se găsesc pe o mare varietate de produse alimentare înainte, în timpul şi după recoltă. Afectează numeroase produse agricole, anume cereale, fructele, nucile, boabele de cafea, orezul şi plantele oleaginoase, care sunt substraturi foarte sensibile la contaminarea cu mucegaiuri şi la producerea de micotoxine. Contaminarea produselor de către micotoxine se realizează în cazul când întrunesc condiţiile de mediu pe câmp pentru apariţia lor, precum şi procedee neadecvate de recoltare, de stocare şi de transformare atunci când sunt cumulate. Prin diversitatea efectelor lor toxice şi a propietăţilor lor sinergice, micotoxinele prezintă un risc pentru consumatorul alimentelor contaminate.

Fisiere in arhiva (1):

  • Micotoxina - Patulina.doc